În decembrie anul trecut mă întorceam de la Betleem la Ierusalim – un drum de maximum 10 km. În autobuz am stat lângă un musulman tânăr. Tot așteptând să se umple autobuzul cu călători și să se pună în mișcare (vreo jumătate de oră) am discutat cu el. Era radical nu doar împotriva evreilor și a creștinilor, ci şi împotriva musulmanilor care l-au trădat pe Profet, căzând la pace cu păgânii. L-am ascultat perorând un fanatism socialist, totalitar, cum nici în vremea lui Gheorghiu Dej nu era cu putinţă. Yasser Arafat a fost eroul, trimisul Profetului, Mahmoud Abbas este un trădător, noi romanii l-am trădat pe Ceauşescu şi ne-am vândut imperialismului americano-sionist, spiritul lui Hristos ne hrăneşte cu ură împotriva musulmanilor pe toti creştinii; e nevoie de o revoluţie pentru a curăţa lumea de lichelele cumpărate cu banii jidanilor; dacă o sută de mii de păgâni ar muri în jihad, lumea ar fi mai curată; steagul Islamului trebuie să fluture pe zidurile Ierusalimului – când orice picior de evreu va dispare din Israel atunci va fi pace în Islam; până atunci orice musulman îşi asumă martirajul încă de la naştere. În politică sunt prea multe partide şi de-asta e multă corupţie. Trebuie un singur partid, condus de un om puternic, care să nu aibe milă faţă de cei care nu-l ascultă. El trebuie să împartă bunurile în mod egal şi să nu permită unora să se îmbogăţească şi altora să lenevească. Orice democraţie duce la dezordine şi corupţie şi doar regimurile autoritare duc la ordine şi progres.