.Ultimele Articole
Ce est
e parastasul?
Potrivit învăţăturii şi credinţei creştine, viaţa omului nu se sfârşeşte o dată cu moartea trupului, iar sufletul îşi continuă existenţa şi dincolo de hotarele vieţii pământeşti. Din acest motiv, nu dăm uitării pe cei adormiţi nici după înmormântarea lor, ci îi pomenim pururi, ne rugăm şi mijlocim pentru odihna şi pentru iertarea păcatelor lor.
Ce facem cu trupurile celor adormiti?
In ultimul timp, tot mai des din necunoasterea Voi lui Dumnezeu si a unei intelegeri rational-economice a vietii si a mortii, multi crestini isi pun foarte serios urmatoarea intrebare: “De ce noi nu putem sa ardem mortii?” Arderea trupului costa in jur de $1,500 si cea de ingropare ~8,000 (depinde de zona). Sunt familii care nu isi permit sa plateasca cheltuielile de inmormanare, si de aceea se vad nevoiti sa recurga la arderea trupului. Daca ne unim vom reusi impreuna sa cumparam un teren pe care sa obtinem toate aprobarile necesare infiintari unui cimitir. In acest sens va rog sa-mi trimiteti un email la fr.octavian@gmail.com in care sa specificati ca doriti sa faceti parte din grupul celor interesati sa infiinteze un cimitir romanesc.
.
Cum ne iubeşte Dumnezeu... (Cuvânt la Duminica Fiului Risipitor)
Dragostea nesfarsita a lui Dumnezeu pentru oameni se vede in indelunga Sa rabdare, marea Sa iertare si marea Sa bucurie. Aceasta dragoste isi poate gasi asemanare pe pamant in dragostea mamei pentru copilul ei. Cine de pe pamant are o rabdare mai mare fata de o faptura, decat numai mama fata de copilul ei? Iertarea cui o poate depasi pe aceea a mamei? Cine mai plange de bucurie cu repejune la schimbarea spre indreptare a copilului ei pacatos, ca mama?
De la intemeierea lumii, pe acest pamant, dragostea de mama a fost depasita numai de catre Domnul nostru Iisus Hristos, in dragostea Lui pentru oameni. Rabdarea Sa L-a dus la suferinte ingrozitoare cand era atarnat pe Cruce; iertarea Sa se revarsa din inima si buzele Sale chiar si atunci cand Se afla pe Cruce; bucuria Sa care patrundea in cei care se pocaiau, era bucuria care Ii lumina sufletul indurerat in intreaga Sa viata pamanteasca.
.
Cuvânt al Starețului Nikon Aghioritul către tineri: "Vom învăţa să-I mulţumim lui Dumnezeu?"
Pe vremea când eram student am văzut un film care se numea „Adio, 
Africa!”. Acest film prezenta condiţiile grele în care trăiau locuitorii Africii. Mi-a rămas în minte o scenă în care, în aparenţă, nu se vedea nimic impresionant. Era o frunză a unui cactus, iar o mână o lovea încet, încet. Frunza era ca o sabie. M-am întrebat ce vrea să însemne asta. Tot lovind cactusul se vedea cum în vârful frunzei avea câteva picături de rouă.
În partea de jos a imaginii era un deşert cu alţi cactuşi. Mai apoi, îndoia frunza din care curgeau picăturile de rouă într-o cană mică. Lărgindu-se cadrul, am văzut o negresă cu această cană în mână, auzindu-se vocea regizorului care spunea: „Aşa îşi procură apă din care vor bea ea şi familia ei”. În acest timp femeia se muta la un alt cactus, aflat la câţiva zeci de metri depărtare, pentru a strânge alte picături de rouă.
Continuare....
.
