○Ce s-a mai întâmplat pe la noi prin ogradă

• Ieri am cunoscut-o pe Giulianna Prucca, editor Avarie Publishing (un publisher independent de cărți de artă), și am pus mâna pe cartea-performance From static oblivion - Ion Grigorescu. Excelentă piesă de colecție, multisenzorială, e cea mai frumoasă carte pe care am atins-o în ultimul an - de la hârtia care curge, la dispunerea textului și-a imaginilor, așezarea axată pe explorarea periferică, ah, e minunată. Vlad o să aibă câteva exemplare în librărie, eu mi-am pus deja unul deoparte.  
   
• Joi, de la 7, la Galeria Posibilă, Artemisa Pascu scoate în macrocosm observațiile ei de prin microcosm: Experiment Tipografic. 
   
• Ilustrațiile noi ale lui Cristi Iacob au un aer de distopie pastelată, las aici una dintre preferatele mele: 
  
  
  PS: Încă mai sunt disponibile câteva dintre lucrările monocrome de la expoziția din martie, knock-knock și se rezolvă. 
   
• Un omagiu pentru cel mai lung goooooooool înregistrat vreodată, record mondial pe care a pus lacătul Ilie Dobre. Omagiul e ilustrat și animat de o ființă umană de excepție, tânăra speranță Sasha Staicu, pe care am avut onoarea s-o cunosc, s-o stresez și s-o ador la Visual Playground 2017. Merită toate atențiile noastre, o să facă lucruri mărețe (no pressure, dacă citești asta), trust me, e o naturală, s-o urmăriți cel puțin pe Insta. 
   
• Radarul meu a detectat doi pui de webcomic-uri românești: Punny Funny al lui Andrei Nicolescu & Primitivo și Dulăul - ilustrat de Andrei Damian. 
   
• Apropo de comics, sâmbăta asta se întâmplă o piață volantă cu contrabandă desenată. Să fiți acolo, cu anumite excepții, citiți-le în event.  
   
• O dedicație pentru Grupul Celor Care Răcesc Vara, de la Andreea Dobrin: 
  
  
   
• Am tras cu ochiul prin Spațiul Telescopic al Cunoașterii, un proiect curatorial al Liei Perjovschi, un „atlas de idei" proaspăt deschis la Sibiu. Astăzi a fost prezentat publicului și m-am bucurat de un live de la fața locului, în care Lia și Dan povestesc ce e și ce-și doresc să fie acest nou punct de pe hartă: „N-am crescut cu jucării și cu cărți interesante, așa că încerc să recuperez acum ce n-am avut."
  Replica asta mi-a amintit de desenul făcut de Liana Finck pentru New Yorker și de vorbele lui Vintilă Mihăilescu (cred) - „toată viața noastră nu e decât o repetiție continuă a copilăriei".
  Idealul e să ajungem să fim doar niște copii mai buni, nu? 
   
• În weekend e sărbătoare în București: RDW, Art Safari, Noaptea Muzeelor. Eu o să trec probabil pe la acest live drawing cu Kitră (unde publicul poate să deseneze pe pernuțe) și-o să-mi expun drooling skill-urile la atelierul Mădălinei. În rest, traseu secret, că încerc să fiu prin locuri mai puțin aglomerate, ca de obicei. 
  
   

○Alte arte, alți artiști și nu numai

• Pe contul de Twitter New New York Times (hah, îmi amintește de New New Internet al lui Jian Yang, pentru connoisseurs), un bot postează cuvinte care apar pentru prima dată în New York Times. Câteva exemple pentru verbivori ca mine: procrasticleaning, hrududu, twinkiness, moonsaulting. 
   
• Am râs la acest tweet:
  - What do we want?
  - A chronological Instagram feed!
  - When do we want it?
  - 2 hours ago!
  - 18 hours ago!
  - Sponsored post!
  - 43 minutes ago!
  - 2 hours ago!
  - Sponsored post!
  - 15 minutes ago!
  - Account suggestion!
  - 1 hour ago!
  - 15 hours ago!
  - Sponsored post!
  
  by Neon Trotski aka @Bluecookie
  
  Aș fi râs mai mult dacă autorul lui nu punea spațiu înainte de semnul exclamării! De ce puneți spațiu înainte de semnul întrebării / exclamării?! Orice om ar trebui să-i fie teamă de spații puse înaintea semnelor de punctuație! (Se pune spațiu doar înaintea ghilimelelor și a parantezelor deschise.) 
   
• Dacă tot m-am enervat în fața tastelor, uitați niște mitraliere făcute de un artist. Din (foste) mașini de scris. 
   
• Tame Impala e una dintre obsesiile la care revin cel puțin o dată pe săptămână de vreo 6 ani încoace, am zis - obsesie. Așa că mi s-a părut simpatic că broccoliboys au potrivit muzica lor cu scene din filme de Kubrick. 
   
• Kernit e o familie de fonturi inspirată de Kermit the Frog și Jim Henson. Downloadați și jucați-vă. 
   
• Mi-a plăcut mult, mult talkul de 12 minute al lui Simone Giertz:
  "The true beauty of making useless things [is] this acknowledgment that you don't always know what the best answer is."
   
• Magoz trimite pe mail un toolkit pentru freelanceri (conține chiar și niște spreadsheets ready-made) și ține și un curs de strategie și business pentru ilustratori, if interested. Iar pe illustration.tools se adună tot felul de chestii utile pentru ilustratori (brushes, templates, color palette generators & co).  
   
• I'm a sucker for kick-ass FAQ pages. De a lui Jessica Hische am mai zis pe-aici, dar acum mi-au picat ochii pe pagina lui Max Temkin, creatorul Cards for Humanity, printre altele. S-o citiți, e mișto, oamenii îl întreabă până și chestii de tipul "What should I do about Donald Trump?".  
   
• Ceva util: How to give humble feedback. Una dintre abilitățile care lipsesc cu desăvârșire din portofoliile profesioniștilor români e capacitatea de a oferi un feedback constructiv, fără aroganțe. Poate din cauză că empatia nu se învață la noi nici în familie, nici la școală? 
   
• Închei cu Mini Museum (ediția a 3-a) - o mini-colecție de exponate care pot orna un birou de bogățel sau bogățică. Arată ca un trofeu corporatist din sticlă, dar conține 29 de specimene rare de pe planeta noastră și nu numai: de la bucățele de os de dinozaur și roci de pe Lună sau Marte, până la câțiva mm din maleta lui Steve Jobs. Ceva deosebit.