Copy

De Maria Bercea |   12 mai 2020

Singuri și nesinguri la țară, poveste de dragoste în pandemie, tipuri de teste și o carte la întâmplare. Arhiva aici.

Ai primit acest mail de la un prieten?
Te poți abona și tu.

Vedere de la Richiș

de Lavinia Gliga

Centrul ar putea fi un prim indiciu că se întâmplă ceva. Barul e deschis doar câte două ore dimineața și după-amiaza și numai pentru luat acasă, sunt scoase toate scaunele și mesele, răsună a gol săracu’. La magazine se respectă regula de maximum trei oameni înăuntru și nu mai au nici ele funcția de loc de adunare. Mai trece poliția, pe la începutul situației se auzea și megafonul cu „stați în casă”. S-au dat și ceva amenzi, din ce-am auzit. 

Satul se simte pustior, lumea pare că se deplasează de la A la B și basta. E straniu sentimentul, mai ales că-n vremea asta era marea dezlegare după iarnă. Se deschidea terasa, se stătea în centru la beri și cafele. Vânzoleală.

Totuși, e greu uneori să cred că e real, pentru că viața merge mai departe. Fiecare cu grădina, șantierul, familia. Nu-mi pot imagina cum ar fi într-un apartament. Aici e ca și cum am fi izolați în tot satul, ca o mare casă. Interacțiunile personale continuă, dar mai după porți. 

Nu trece zi să nu mulțumim Universului că suntem aici. Fiindcă dealuri, pădure, leurdă, floricele, păsărele, omuleți.

Frumusețe în stânga, frumusețe în dreapta – și totuși ceva nu pușcă. Se simte că ceva nu e în regulă. Am mai vorbit cu vecini despre asta, că simțim cumva această mare tensiune. Ca atunci când stă să plouă, o apăsare. Zilele trecute se jucau niște kinderi aici pe drum cu mingea. Uai, ce bucurie! Trece și o vecină, îmi zice că vai ce bine că sunt copiii afară, că mai trezesc pustietatea asta.

O chestie interesantă cu pandemia e felul în care ni s-a schimbat comunicarea. Ieri, de exemplu, am gătit cu vecina de patru case mai sus, pe WhatsApp video. Eu m-am apucat fiindcă gătea ea, n-aveam nici cea mai vagă intenție. Și ne-a fost foarte bine, fiecare în bucătăria ei, și singure, și împreună. 

Mă sperie când aud că „abia aștept să ne întoarcem la normal”, sau „să fie cum a fost”. E contra naturii. Care natură, sau Univers, sau Dumnezeu, sau viață ne dă momente de-astea, care sunt ocazii de reflecție și reconsiderare și reconfigurare traseu. E un dar, până la urmă. Și îmi dau seama că e un maxim lux că pot să-l privesc așa. Știu că sunt oameni loviți rău, cu joburile, businessurile, banii, foame. Plus cei care emoțional și psihic au nevoie de certitudinea și siguranța cunoscutului. Nu-i ușor să privești în nimicness

Sau să-ți dai seama că de fapt așa e tot timpul – tot timpul suntem singuri, tot timpul suntem vulnerabili, tot timpul sistemul nostru frumos ordonat se poate nărui de la un fir de praf. Dar dacă privim un pic în trecutul personal, probabil am mai trecut prin de-astea. S-au mai anulat planuri, am pierdut oameni dragi, s-a dus totul dracului – și cumva am ieșit și am ajuns aici. 

Cred că ideea e să fim mai atenți – la noi înșine, la ritmul nostru natural, la ce contează de fapt și ce era doar fluff sau presiune socială sau așteptări și proiecții de la X sau Y. Și că planurile sunt făcute să nu iasă. 

Mai e o binecuvântare importantă, chiar și mai și decât dealurile, floricelele, păsărelele: tribul, sau familia, adunătura asta de câțiva oameni care ne-am găsit aici și acum ducem pandemia împreună. (Valabil tot timpul, de fapt, ducem viața asta izolată împreună.) Acum ne-am asumat că dacă îl luăm, îl luăm toți, suntem practic ca și cum am locui împreună doar că fiecare la casa lui – divin, că ne putem lua oricând pauze și spațiu. Și ne tot adunăm, deseori cu mâncare, în varii combinații, ba la o masă ba la alta, ba-n rochițe, ba-n pijamale. 

Și suntem și singuri, și nesinguri. 

Lavinia Gliga e unul dintre editorii fondatori ai DoR. S-a mutat de aproape cinci ani într-un sat din Transilvania, unde gătește, grădinărește și trăiește. Acest text e o transcriere editată a unei discuții cu Nicoleta Rădăcină.

Ce s-a întâmplat ieri în țară

Guvernul a adoptat un proiect de lege care conține măsurile care ar urma să intre în vigoare după 15 mai, când România ar intra în starea de alertă: restaurantele rămân închise, dar sunt permise activități de tip drive-in, room service sau delivery; purtarea măștilor e obligatorie în spațiile publice închise. Proiectul însă trebuie aprobat și în Parlament. Social-democrații acuză Guvernul că a prezentat prea târziu proiectul de lege și că acesta nu are cum să intre în vigoare la 15 mai.  

Ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, a explicat că după 15 mai vom putea ieși din localitate în baza unei „declarații verbale” care însă va trebui dovedită cu un act sau cu o adresă. Deplasările vor trebui însă limitate, pentru efectuarea unor munci agricole sau a unor „evenimente restrânse în familie”.

Ministrul Muncii și cel de Externe au fost audiați în Parlament în legătură cu situația muncitorilor români în străinătate, după ce curse charter cu lucrători sezonieri au plecat începând cu luna aprilie către Germania și alte țări din Europa. O parte din aceste zboruri au fost însoțite de aglomerație pe aeroporturi, iar odată ajunși, unii români au reclamat abuzuri. Violeta Alexandru, ministrul Muncii, a declarat că a cerut o verificare în Germania cu privire la sesizările legate de condițiile de muncă ale lucrătorilor români, dar că acest număr este foarte mic. 

Testarea bucureștenilor a fost adoptată în ședința de Consiliu General. Prin acest program autoritățile doresc să identifice cazurile de infecție cu COVID-19 în cazul populației asimptomatice. Gabriela Firea, primarul general al Capitalei, spune că această testare va da imaginea infectării din acest moment în București, iar conform proiectului testele vor fi decontate de Primărie. 

Până ieri la ora 16, au fost confirmate 15.588 de cazuri de infecție cu noul coronavirus. S-au înregistrat 972 de decese și 7.245 de persoane au fost vindecate. În 12 județe nu s-a înregistrat nicio infectare nouă de la ultima comunicare oficială.

Ce s-a întâmplat ieri la alții

În lume sunt peste 4.215.000 de cazuri de infecție și aproximativ 284.700 de decese. Peste 1.500.000 de oameni s-au vindecat. Rusia a înregistrat peste 221.000 de cazuri, ajungând a treia cea mai afectată țară din lume, după SUA și Spania. Peste jumătate dintre cazuri și decese s-au înregistrat la Moscova. Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a anunțat însă că cel puțin unele întreprinderi se vor redeschide. 

Marea Britanie plănuiește să relaxeze restricțiile impuse pentru prevenirea răspândirii coronavirusului. Premierul Boris Johnson avertizează însă că „aceasta nu este o criză pe termen scurt” și că este foarte posibil ca virusul să rămână prezent pe termen lung, cauzând epidemii periodice. Și în Franța există un plan pentru redeschiderea anumitor sectoare din viața publică, de la unele magazine la școlile primare.  

Politicienii germani sunt îngrijorați că protestele împotriva restricțiilor legate de coronavirus ar putea deveni radicale, între manifestanți existând și grupuri de extremă dreaptă sau împotriva vaccinurilor. Deși Germania a renunțat la unele măsuri de izolare, oamenii de știință se tem că ar putea apărea un nou val de infecții.

În Shanghai s-a redeschis parcul Disneyland. Atracția turistică va funcționa după reguli stricte, numărul vizitatorilor va fi pentru început restrâns la o treime din capacitate, iar vizitatorii vor face rezervare și vor primi un interval orar pentru a intra în parc.

Vestea bună a zilei 

Un asistent medical de 33 de ani, angajat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, este primul pacient din România vindecat de COVID-19 care a donat plasmă hiperimună. După recoltare plasma va ajunge la Institutul Național de Hematologie Transfuzională din București și, după alte câteva teste, va fi folosită pentru tratamentul pacienților infectați cu noul coronavirus, care sunt în stare gravă. 

Context: Teste de diagnostic și de anticorpi

Ministrul Sănătății a anunțat ieri o campanie de testare a populației care va începe din 1 iunie. Șeful Societății Române de Microbiologie, medicul Alexandru Rafila, a declarat că, odată ce numărul de cazuri începe să descrească, se vor face zeci de mii de teste de anticorpi în toată țara, care să arate cât din populație a fost deja infectată – la nivel regional și local – și pentru a putea estima ce urmează. În același timp, Primăria Capitalei jonglează cu două proiecte legate de testare – 11.000 de teste RT-PCR pentru bucureștenii care se oferă voluntar și alte teste de anticorpi făcute pe un eșantion reprezentativ de locuitori.

Care e diferența dintre cele două tipuri de teste?

ca46a7b7-9511-432c-a9d3-853aaae0289f.png

Metoda de diagnostic recomandată în Europa este testul Real-Time RT-PCR (Reverse Transcription Polymerase Chain Reaction). Se face prin exudat nasofaringian („mi-a băgat un băț în nas până în creier”, spunea cineva). Arată dacă ai coronavirus în momentul testării și sunt realizate în laboratoare acreditate din spitale (unele clinici private le oferă și contra cost – până la 350 de lei – sau cu trimitere de la medicul epidemiolog).

ca46a7b7-9511-432c-a9d3-853aaae0289f.png

Testul serologic rapid semnalizează prezența în sânge a anticorpilor de tip Imunoglobulină G și M (IgG și IgM). La circa șapte zile de la infectare, corpul începe să producă anticorpi. IgM se luptă în faza acută a bolii, iar IgG apar când începe vindecarea – sunt „memoria imunității”. Testul de anticorpi este mai ieftin (în jur de 100 de lei), mai rapid și folosește o tehnologie mai simplă decât cel molecular (Dr. Mihail și-l face acasă în acest video). În primele faze ale bolii, poate ieși însă fals negativ, ceea ce nu exclude prezența virusului. Dar după vindecare are o acuratețe mare – deci indică dacă ai fost infectat și nu ai avut simptome sau ai avut simptome care nu te-au determinat să te duci la spital unde să treci printr-un test diagnostic. În prezent, nu există însă dovezi că persoanele vindecate de COVID-19, care au dezvoltat anticorpi, sunt protejate de o a doua infectare.

Alte tipuri de teste sunt dezvoltate la nivel internațional (de exemplu, testarea serologică prin metoda Chemiluminiscență și prin metoda Elisa), dar doar cele de mai sus sunt disponibile în prezent în România. În aprilie, Primăria Capitalei anunța că achiziționează teste rapide pentru antigen, care identifică proteinele coronavirusului (antigene virale) în secreția nasofaringiană, dar a renunțat după ce Organizația Mondială a Sănătății a anunțat că nu recomandă folosirea lor.

Cum mai e prin viețile noastre

Poveștile personale ne fac să înțelegem mai bine perioada prin care trecem. V-am încurajat să ne spuneți ce a schimbat pandemia în viețile voastre, așa că iată una dintre poveștile primite. Ne poți trimite altele prin acest formular.

Maria Rizescu, Luxemburg
De ziua mea, după ce m-am mutat într-un nou apartament, i-am răspuns băiatului care-mi urase de bine pe o platformă de socializare pentru profesioniști. Știam oarecum cine e și abia așteptam de ceva vreme să-mi scrie el primul, ca să caut subiect de conversație. După multe rânduri stânga-dreapta, mi-a cerut numărul de telefon, să vorbim pe WhatsApp. Gândindu-mă cu mândrie că reprezint spiritul oltenesc, i-am zis: „Te provoc să faci rost de el”. 

După o noapte de dormit pentru prima oară singură în casă, m-am trezit cu un mesaj de la el pe numărul de la birou – și m-am pus pe râs. Pe repede înainte, două săptămâni mai târziu, am decis unde o să mergem după carantină – Tel Aviv și New York – și câți copii vom avea – eu voiam trei, dar el m-a convins că doi e suficient pentru început. Nu vă mai spun ce s-a mai întâmplat după, că presupune o trecere aproape ilegală a granițelor din Olanda în Luxemburg și un risc pe care numai cei tineri și sănătoși și cu inima ruptă de atâtea ori și-l mai asumă, dar, după un weekend de dragoste, am decis că the babies nu se vor naște. 

Suntem sănătoși noi și cei apropiați și am rămas prieteni. Deși, momentan, am toate contactele lui blocate și un ditamai prosop nespălat uitat la mine, pentru că nimeni nu instalează mașini de spălat pe vremurile acestea, iar spălatul de mână trezește amintiri.

Tu cum ești? Prin ce ai mai trecut? Spune-ne.

Pauză de la subiect: O carte la întâmplare

Oana: Weekendul trecut m-am aruncat în lectură cum nu am mai făcut-o de mult. Pagină după pagină cu sufletul la gură, tras aer în piept la bucățile cu suspans, chiar un ocazional suspin discret și cu toate planurile de muncă aruncate pe fereastră, fără să-mi dau seama. Și cartea care m-a adus acolo nu a fost vreo lectură plănuită de mult, vreunul din titlurile pe care îmi tot promit că o să le citesc pentru că le-am văzut în vreo listă.

A fost Devoratorii lui Annie Vivanti, o carte despre care nu știam absolut nimic, cumpărată impulsiv de pe stradă acum ceva timp, doar pentru că avea o copertă înflorată, și apoi uitată prin bibliotecă. Am zis că îi dau o șansă pentru că părea scurtă și lipsită de complicații și după zile de rutină obositoare aveam nevoie de ceva imprevizibil. M-am ales cu o poveste sentimentală despre relația dintre geniu, maternitate, creativitate și viață domestică. Dar și cu câteva ore de liniște și întrebări filosofice despre cât ești dispus să sacrifici pentru munca ta, cât pentru familia ta și ce pierzi în proces. Și știu că nu aș fi găsit experiența asta dacă nu alegeam la nimereală fără prea multă documentare înainte.

Maria: Alegerea mea la întâmplare de luna trecută a fost Andreea Delfin și alte nuvele de Paul Heyse, o ediție îngălbenită găsită în biblioteca din camera copilului. Heyse a luat premiul Nobel în 1910, dar nuvelele lui sunt demodate și  alambicate (dar pe vremea aia probabil că erau bine scrise). Nobili răscoliți de dileme morale, care ajung să facă gesturi complet amorale, tinere frumoase și sărace pe care dragostea le salvează sau le distruge, dialoguri cu replici de pagini întregi și o meditație despre drumul măgarilor spre Paradis.

Împărtășește-i Oanei descoperirile tale din bibliotecă la oana.filip@decatorevista.ro

Jurnal în imagini

Aura Petrașcu este fotograf culinar. Înainte de izolare, se juca cu mâncarea mai mult în bucătăriile chefilor și ale restaurantelor în care fotografia. Când s-au închis restaurantele, a devenit ea bucătarul. 

„M-am întors de unde am plecat acum 6 ani, când găteam acasă ce aveam și ce pofteam, doar că acum e puțin adaptat vremurilor (doi copii mâncăcioși și doi părinți). Seria se numește #petrascumunchies și scoate la lumina zilelor de izolare câte un cadru cu masa noastră în familie sau câte un dumicat din highlightul zilei.

Față de vremurile normale când lucram cot la cot cu adulți, acum partea de shooting se desfășoară sub ochii înfometați ai suricatelor și în asaltul întrebărilor: E gata? Mâncăm? Punem mână pe masă? Pot să mușc o gură? Aș putea spune că e un proces mai stresant, dar care îmi ține energia creativă sus.”

O poți urmări pe Aura Petrașcu și joaca ei cu mâncarea pe Instagram.

Au contribuit

Oana Filip, Nicoleta Rădăcină
Design / Alex Munteanu (Namogo)
Development și producție / Mihai Ciobanu, Anca Iosif
Comunicare / Milli Abagief, Diana Dragomir