Copy

De Maria Bercea |   16 mai 2020

Niște gâște celebre, un campionat de activități de izolare și sfaturi despre cum să porți corect mănuși de latex. Arhiva aici.

Ai primit acest mail de la un prieten?
Te poți abona și tu.

Vedere dintr-un global village cu gâște

de Bogdan Pencea

Am luat o casă în Viscri de la niște sași bătrâni, mutați în Germania, acum cinci ani. De multă vreme căutam o casă într-un sat din Transilvania, dar niciunde nu am avut sentimentul ăla clar de „this is it!” ca atunci când am intrat prima oară în Viscri. E o combinație de oameni, arhitectură și țesut social cum nu găsești în altă parte. Dar și acum, ca la început, sunt în încurcătură când mă întreabă cineva ce e de văzut în Viscri. Nu avem nici vreun monument natural ori vreo clădire impresionantă ca alte locuri care atrag turiști. E genul de loc care atrage mai degrabă călători decât turiști. Și călători vin. Conversezi mai mult în engleză aici decât în București. E literalmente un „global village”, genul de sat pe care îl recomanzi prietenilor străini ca să-și facă o idee despre România rurală. 

Mi-am luat gâște din primul an în care m-am mutat aici pentru că pasărea asta îmi pare un soi de logo al satului. Sunt lăsate de oameni să stea libere pe strada principală, unde din când în când mai sâsâie trecătorii care încearcă să le instagrameze de la distanță prea mică. Nici pasăre cu pretenții, nici comună ca găina. Foarte ușor de crescut, nu face boli, și un cârd de gâște apără grădina mai bine și mai vocal ca un câine. Trăiesc în jur de 25 de ani. Dacă nu le tai, e o responsabilitate pe termen lung. Ouăle sunt extraordinare, nu cele mai sănătoase pentru că nu sunt tocmai dietetice – ca toate lucrurile bune. 

În 2018 am cazat o echipă de fotografi de la revista Condé Nast Traveller. Șapte persoane venite din UK să facă un shooting de fashion cu decor transilvănean. Nu știam cât de profesionist se lucrează la nivelul ăla. Nu e lăsat nimic la voia întâmplării și există niște roluri foarte specifice pentru fiecare persoană din echipă. Într-una din cele trei zile cât au stat, nu au putut să facă una dintre poze pentru că începuse să plouă. Așa că le-am sugerat ca, pentru unul dintre cadre, modelul să țină în brațe o gâscă. Au început să fotografieze, dar după 20 de minute gâsca nu a mai putut și și-a dat drumul pe fusta albă. Încă îmi răsună în cap strigătul de atunci al doamnei care se ocupa de recuzită: „The Dior, the Dior!”. Poate că a meritat totuși. Din cele șapte sau opt fotografii publicate, una era cu gâsca. The goose.

Anul trecut am cazat o parte din echipa care venise în Viscri să filmeze un episod din serialul Killing Eve. Și aici, aceeași poveste. Totul extrem de profesionist, totul planificat, totul scripted. Dar producătorii au văzut gâștele de la mine din grădină și le-am spus că îmi par un simbol al satului. Cred că le-a plăcut și lor ideea. A doua zi am primit un telefon și a venit un băiat să le ducă pe platoul de filmare. Gâștele mele apar chiar în scena de deschidere a episodului 4 din sezonul 3.

Anul ăsta sunt libere de contract. E încă departe speranța că lucrurile vor reveni la normalitatea cu care am fost obișnuiți pentru Viscri. Poate o să redevenim global village anul viitor. Aș putea convinge gâștele să figureze într-un videoclip muzical sau un feature film. Ar fi ceva nou pentru ele și lor le place să fie mereu în situații noi.
 

Bogdan Pencea, jurnalist transformat în data analyst, are un plan secret de a face din satele din Transilvania un imens spațiu de remote working în care să lucreze oameni din toată lumea. A făcut primul pas cu Viscri nr. 9.

Ce s-a întâmplat ieri în țară

În starea de alertă, deplasarea în afara localității va fi permisă doar în câteva cazuri, printre care în interes profesional, pentru evenimente familiale sau pentru munci agricole. Pentru deplasările în afara localității, a apărut un nou model de declarație pe propria răspundere. Unii români au sărbătorit ieșirea din starea de urgență cu artificii. 

Premierul Ludovic Orban a declarat că, deocamdată, cei care nu respectă regulile impuse în perioada stării de alertă vor primi un avertisment, „o mustrare” de la forțele de ordine. Guvernul va derula o campanie de informare cu privire la aceste reguli, iar apoi cine nu le respectă va fi amendat. 

Până ieri, la ora 13, au fost confirmate 16.437 de cazuri de persoane cu COVID-19. 1.070 de persoane și-au pierdut viața și alte 9.370 au fost declarate vindecate și externate.

31 de călugări de la Mănăstirea Putna au fost internați la Spitalul Județean de Urgență Suceava după ce au fost testați pozitiv cu noul coronavirus. Bărbații nu prezentau forme grave de boală, o parte fiind asimptomatici. 

Primarul Capitalei, Gabriela Firea, a spus că, pentru folosirea mijloacelor de transport în comun în perioada stării de alertă, intrarea în autobuz se va face doar pe ușa din față, iar măștile sunt obligatorii. 

Președintele a promulgat legea care prevede acordarea unor drepturi personalului medical implicat în tratarea pacienților COVID-19 și a urmașilor celor care au murit din cauza infectării cu coronavirus.

Ce s-a întâmplat ieri la alții

Josep Borell, șeful diplomației Uniunii Europene, spune că este necesară o anchetă științifică independentă cu privire la originea pandemiei. Borell a cerut Chinei să contribuie semnificativ la lupta împotriva noului coronavirus și să acționeze în așa fel încât să protejeze lumea de viitoare pandemii. 

Slovenia este prima țară europeană care a declarat că epidemia de coronavirus de pe teritoriul său s-a încheiat, după ce autoritățile au înregistrat mai puțin de șapte cazuri noi de infecții în fiecare zi, în ultimele două săptămâni. Guvernul a anunțat deschiderea granițelor, astfel că cei care vin din alte țări din UE nu vor mai fi nevoiți să stea în carantină la intrarea în țară. Slovenii vor trebui să respecte în continuare o serie de reguli de bază împotriva răspândirii virusului. 

Lituania, Letonia și Estonia și-au deschis granițele între ele, însă oricine din afară vrea să intre în vreuna dintre țările baltice trebuie să stea 14 zile în carantină. 

Spectacolul Frozen este primul musical de pe Broadway anulat din cauza carantinei. În doi ani de la prima reprezentație, spectacolul a avut încasări de 155 de milioane de dolari și a fost văzut de peste 1,35 milioane de spectatori. 

Coronavirusul a ajuns și într-o tabără de refugiați din Bangladesh. Organizația Mondială a Sănătății confirmă că un refugiat rohingya (grup etnic de religie musulmană) a fost testat pozitiv cu noul coronavirus. 

Președintele Braziliei, Jair Bolsonaro, le-a cerut oamenilor de afaceri să se opună guvernatorului statului Sao Paulo, Joao Doria, care își dorește restricții contra coronavirusului. Doria a impus în statul său măsuri de izolare parțiale, pe care le-a prelungit până la sfârșitul lunii mai. În Brazilia există peste 203.000 de cazuri de infecții și peste 14.000 de morți.

Vestea bună a zilei 

Aproximativ 400.000 de măști de protecție tip FFP2 şi FFP3 au fost aduse din Turcia cu o aeronavă militară, anunță Ministerul Apărării Naționale. Echipamentele vor fi alocate, în funcţie de nevoi, personalului medical din Ministerul Sănătăţii şi echipajelor operative ale Ministerului Afacerilor Interne.

Campionat de activități în izolare

În două luni de izolare, o serie de activități au devenit rutină. Unele sunt vechi (dependența de Instagram crezi că s-a instalat acum?), dar altele – hrănit maia, ore întregi pe Zoom, sport în casă – au venit odată cu pandemia. Noi ne-am hotărât să le inventariem și să le punem în competiție. Care sunt cele opt activități recurente de pandemie din casa ta? Și, dintre ele, care ar ieși câștigătoare?

Uită-te la exemplele noastre de mai jos, completează-ți și tu tabelul sau ajută-ne pe Instagram să stabilim o activitate câștigătoare la nivel de echipă. (Sperăm să nu fie, totuși, ceva legat de copt.)

Cum mai e prin viețile noastre

De când ne-am mutat redacția acasă, ținem un jurnal colectiv despre ce trăim, pentru că vrem să știm unii despre alții. Săptămâna asta am scris despre gândurile cu care ieșim din izolare. Dacă vrei și tu să ne spui prin ce treci, o poți face în acest formular. Publicăm periodic aici.

Georgiana Ilie
Ies din starea de urgență cu convingerea că putem să ne îndeplinim misiunea și fără să stăm la un loc. Dacă am putut să facem asta complet neplanificat, cu atât mai mult o să putem să o facem planificat, știind ce vrem de la noi pe termen lung. Ceea ce face statul în București puțin superfluu. Ceea ce ne-a făcut să ne facem planuri să ne mutăm la țară în următorul an, undeva nu prea departe de București (adică nu în Ardeal), dar departe de călduri și de secetă. Și oarecum departe de zona seismică. Nu știu exact cum și când și cred că trebuie să rezolv o mulțime de lucruri până atunci, dar în momentul ăsta pare un plan fezabil.

 

Andreea Vrabie
Am încercat, mai ales în ultimele două săptămâni, de când a trebuit să stau separată de Alex, să iau fiecare zi așa cum vine și să găsesc ceva bun în ea sau măcar să fiu atentă la cum trece, pentru că îmi e teamă că dacă îmi petrec viața și acum în așteptarea altor momente mai bune, nu voi ști cum trece un an sau poate mai mulți. Și-mi va trece viața fără să o simt, oricât de clișeistic sună. Mă uit la avioanele care au reînceput să apară pe cer, ieri am stat minute bune să privesc un pițigoi care își hrănea puii într-o gaură în peretele blocului din față, mă bucur de sunetul orașului atunci când nu se aud ambulanțe. Nu vreau să reintru în agitația vieții de dinainte, când totul era în așteptarea unor momente mai bune. Acum e cum e, greu sau frumos, dar eu sunt prezentă și vie în acest acum.

 

Ana Maria Ciobanu
Azi e, chipurile, „ultima zi”. Dar habar nu am ce înseamnă asta. Ca un om responsabil, ieri m-am rugat de mama să stea cu copiii sâmbătă ca să fugim cu motorul până la Vadu pe plajă unde am pune cortul și nu ne-am întâlni cu nimeni. Am mințit pe jumătate, fix ca în liceu, căci planul inițial era să stăm în Vamă, apoi măcar să trecem puțin pe acolo cât să vedem cum e și să fugim dacă nu merge cu distanțarea socială. Mama mi-a spus: „Și cam ce o să scrieți pe declarație?”. Deci nu simt că e ultima zi, e ca și cum sunt pedepsită la 12 ani și am voie doar să merg la școală și apoi să vin direct acasă.

Context: Ar trebui să purtăm mănuși?

Organizația Mondială a Sănătății nu recomandă folosirea regulată a mănușilor de către publicul larg pentru că pot duce la autoinfectare sau la răspândirea virusului dacă nu sunt date jos sau spălate după atingerea unei suprafețe.

O asistentă din Statele Unite demonstrează într-un video cât de ușor poți să răspândești virusul purtând mănuși. Un alt medic englez atrage atenția că și atunci când îți dai jos mănușile poți să te infectezi. O altă problemă e că nu toate mănușile ajung la gunoi, și, dacă sunt aruncate la întâmplare pe stradă, devin o posibilă sursă de infecție pentru lucrătorii de la salubrizare.

Pe scurt, medicii spun că e mult mai eficient să nu purtăm mănuși de latex, ci să ne spălăm cât de des putem pe mâini cu apă și săpun sau să folosim dezinfectant.

La ce să fii atent dacă vrei, totuși, să porți mănuși:

ca46a7b7-9511-432c-a9d3-853aaae0289f.png

Spală-ți mâinile înainte sau folosește un dezinfectant.

ca46a7b7-9511-432c-a9d3-853aaae0289f.png

 Asigură-te că mănușile nu sunt rupte sau uzate în vreun fel.

ca46a7b7-9511-432c-a9d3-853aaae0289f.png

Odată ce le ai pe mâini, imaginează-ți că tot ce e în jurul tău e mânjit de vopsea albastră: odată ce ai pus mâna pe ceva, vopseaua albastră e și pe mănuși, așa că ai grijă să nu-ți mânjești față cu vopsea.

ca46a7b7-9511-432c-a9d3-853aaae0289f.png

Dă-ți mănușile jos cu grijă (uite niște instrucțiuni).

ca46a7b7-9511-432c-a9d3-853aaae0289f.png

Aruncă mănușile la gunoi și spală-ți din nou mâinile.

ca46a7b7-9511-432c-a9d3-853aaae0289f.png

Nu refolosi mănușile.

#decitit: Puterea și trauma rasismului

Imaginează-ți cum ar fi să fii afro-american și să afli despre sclavie abia la vârsta de 24 de ani. Sau să fii evreu și să afli despre Holocaust abia când termini facultatea. În cazul istoriei romilor, lucrul ăsta se întâmplă adesea. Este ceva unic în trauma romă – 500 de ani de sclavie pe teritoriul românesc, genocidul din timpul Holocaustului și discriminarea care continuă și astăzi – și în felul în care aceasta a fost, timp de secole, redusă la tăcere sau distorsionată.

Citește un eseu de Ioanida Costache despre ce stă la baza rasismului violent, cum putem depăși puterea rasismului și trauma pe care acesta o provoacă și ce presupune vindecarea la nivelul unei societăți.

Les mascații

Măștile sunt obligatorii în spațiile publice închise, inclusiv pentru personajele imaginate de Maria Băcilă. Toate trebuie să meargă undeva, să se asorteze cu masca și să-și spună povestea pe rând. 

Capitolul 4: Vlad a ieșit în soare să flexeze garderoba nou luată în carantină de pe AliExpress. Acum e în drum spre SH-ul preferat împreună cu bobocul lui de rață. Speră să-și găsească genți noi și să uite odată cu ele de TikTok-ul făcut în izolare.

Pe Maria o găsești aici.

Pauză de la subiect: Adevărata poveste a Împăratului muștelor

Rutger Bregman este un istoric olandez de 31 de ani (ce tupeu!) care a făcut valuri la Forumul Economic de la Davos anul trecut pentru că i-a criticat pe bogătanii din public după ce au venit cu 1.500 de avioane private ca să audă experți vorbind despre schimbările climatice. Săptămâna trecută, Bregman a făcut din nou senzație pe internet cu acest fragment din cartea lui Humankind: A Hopeful History (apare pe 19 mai), în care demontează concepția arhaică potrivit căreia natura umană este violentă și individualistă. 

Pornind de la cunoscuta carte Împăratul muștelor de William Golding, în care un grup de copii blocați pe o insulă nelocuită ajung să se omoare între ei, istoricul a găsit un caz real în care șase băieți au naufragiat pe o insulă pustie și – spoiler –, în cele 15 luni petrecute acolo, nu au ajuns la violență și haos. 

„E timpul să ne spunem o altă poveste”, crede Bregman. „Adevărata poveste a Împăratului muștelor este una despre prietenie și loialitate; ilustrează cât de puternici suntem dacă ne sprijinim unii pe alții.” Cercetarea lui despre străfundurile naturii umane a fost validată de Yuval Noah Harari și pare că va deveni una dintre lecturile definitorii ale deceniului. Având în vedere prin ce trecem la nivel mondial, nu e o lectură rea.

Au contribuit

Au contribuit / Bogdan Pencea, Oana Filip, Cristian Lupșa, Ioana Burtea
Design / Alex Munteanu (Namogo)
Development și producție / Mihai Ciobanu, Anca Iosif
Comunicare / Milli Abagief, Diana Dragomir