|
|
|
Nicoleta Rădăcină
nicole@decatorevista.ro
|
|
Concentrat într-un shot: povestea unui frasin de 129 de ani, Bacul din capul unui elev ilustrator și un fotoreportaj în care să te imersezi.
|
|
 Fotografie din arhiva Școlii Centrale București, anul 1901, cu frasinul în dreapta.
|
|
Pe vremuri, când se construia o casă, tradiția nescrisă zicea că e bine să plantezi lângă și un copac. Ion Mincu, fondatorul stilului neoromânesc în arhitectură și arhitectul Școlii Centrale din București, a păstrat tradiția, așa că la inaugurare, în 1891 (când Școala se numea Pensionatul Domnesc de Fete), în centrul grădinii interioare a fost plantat un frasin de pădure. Există și azi.
Știu asta de la Edmond Niculușcă, absolvent al Școlii Centrale și fondator A.R.C.E.N., un ONG dedicat conservării patrimoniului Capitalei, care a restaurat și consolidat clădirea-monument în care a învățat și pe care a introdus-o apoi și în circuitul Nopții Muzeelor.
E singurul element viu care traversează aproape 130 de ani de istorie a Școlii, un soi de martor al tuturor generațiilor – majoritatea au fotografii de grup ca cea de mai sus, din 1901, unde frasinul e înăltuț, dar foarte tânăr –, dar e și strâns legat de felul în care arată grădina.
O grădină „paradis”, cum o numesc peisagiștii, după o tradiție mediteraneană. Adică o grădină împrejmuită, într-o formă pătrățoasă, cu laturi aproape egale, care trebuie să aibă în centrul ei un copac sau o fântână sau un vas mare cu flori plantate, simbol pentru viață și centrul lumii. Așadar, spune tradiția, fără copac, Școala Centrală n-ar putea să existe.
Nu se știe cât va mai trăi însă. Frasinul are viață lungă, de 200-250 de ani în mediul lui natural, însă cel din Școala Centrală e tot mai suferind de 10 ani încoace. Pe de-o parte, pentru că nu e în pădure, pe de alta, pentru că grădina Școlii Centrale nu mai are un grădinar dedicat.
|
|
Fotografie de Alberto Groșescu, din Noaptea de Sânziene 2016, cu frasinul în centru.
|
|
Ultima toaletare s-a făcut în 2016, când echipa A.R.C.E.N. a chemat un peisagist. Atunci, frasinului i s-au luat analize de la sol, din scoarță și din frunze, să vadă dacă există dăunători sau ciuperci. Pe baza lor i s-a făcut un tratament, care s-a aplicat apoi pe toate ramurile scăpate de uscăciuni. Un fel de a cicatriza părțile din care s-a tăiat, ca să nu intre musafiri nepoftiți.
Câteva luni mai târziu, același peisagist a revenit cu o injecție cu azot și minerale, pe care a băgat-o sub scoarță, să curgă prin trunchi până la rădăcina copacului. Ideea era să-l readucă la viață, iar o ameliorare s-a văzut în ultimii trei ani.
Nici Edmond nu știe de ce s-a plantat un frasin (poate pentru că este așa rezistent?). Știe însă că în București au tot fost mode cu privire la arborii plantați. În anii ’20 se plantau castani (prin cartierele interbelice, cum e Mântuleasa, sunt mulți), spre finalul anilor ’60 s-au plantat tei, apoi plopi și tot așa.
Nu știu cum am ajuns să avem atâția duzi în prezent, dar abia aștept să aflu. V-am spus povestioara asta ca un preambul pentru o documentare de care se va apuca în viitor Anca Iosif, reporterul nostru pe mediu (străjerul rubricii Climatul de joi), care se întreabă ce înseamnă o toaletare corectă a arborilor din oraș, cum alegem ce plantăm și de ce nu prea mai avem arbori de aliniament pe bulevarde, care să ne ferească de praf cu o perdea de oxigen.
Dacă ai și tu curiozități despre asta, știi specialiști în domeniu pe care n-ar trebui să-i ratăm sau ai aflat de un loc în țară în care toaletarea se întâmplă „ca la carte”, scrie-mi mie sau Ancăi la anca.iosif@decatorevista.ro.
|
|
Abonații DoR fac posibil ca jurnalismul nostru să fie gratuit pentru toți cei care au nevoie de informații echilibrate. Susține munca noastră
|
Actualizator
CORONAVIRUS. De duminică până luni dimineață au fost raportate 269 de noi infecții cu coronavirus, din 4.779 de teste prelucrate – puține, în condițiile în care 5,6% este procentul cazurilor depistate. În același interval de timp au murit 22 de oameni din cauza virusului.
Pentru că suntem în zona galbenă, adică România e a treia țară din Europa cu creștere accelerată de noi cazuri zilnic, Slovenia, Malta, Slovacia, Danemarca și Estonia sunt noile țări care ne limitează momentan accesul pe teritoriul lor. Suntem în aceeași barcă cu Suedia, Portugalia, Bulgaria, Polonia, Marea Britanie și Serbia.
Dacă la început, coronavirusului i-a luat trei luni până să infecteze un milion de oameni, în prezent a atins ultimul milion în doar opt zile, arată BBC. Mai mult, ce trăim acum nu este „al doilea val”, ci primul val care nu s-a dezlănțuit până la capăt, plus efectul ridicării premature a restricțiilor în mai multe țări.
***
RELAXĂRI. Miercuri, 1 iulie, premierul Ludovic Orban va convoca toți miniștrii și instituțiile de control ale statului pentru o analiză a planului de măsuri luate până acum. Cere mobilizare maximă a instituțiilor cu atribuții de control în teren, cu obiectivul de a-i face pe cetățeni să respecte regulile. Ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, a spus ieri că se va amâna orice soi de relaxare planificată de la 1 iulie.
În același timp, de ieri s-au redeschis cluburile sportive școlare și liceele cu program sportiv pentru elevii care vor să-și reia antrenamentele și să participe la competiții.
***
DISCRIMINARE. În timpul carantinei, poliția a tratat disproporționat comunitățile din zone sărace din Europa, unde se află de obicei minorități etnice, arată Amnesty International, organizație care luptă pentru drepturile omului.
Raportul, care a analizat 12 țări europene, inclusiv România, a atras atenția asupra rasismului instituționalizat din poliție, care s-a văzut și mai clar în pandemie. Despre amenzi și felul în care le-a dat poliția în stare de urgență am scris și noi aici.
***
EDUCAȚIE. Generația 2008-2020 e cea care în 12 ani de școală a cunoscut 18 miniștri ai Educației. Cei care au dat Bacul anul ăsta au început școala în septembrie 2008, anul cu cea mai mare creștere economică, care a precedat cea mai amplă criză economică recentă. Tot ei au terminat școala într-un an pandemic, în buza unei noi crize economice.
Dintre ei, peste 74.000 de copii care au intrat în clasa I atunci nu au mai ajuns la Bacalaureat, adică peste 30% dintre ei, arată analiza Edupedu.
***
VACANȚĂ. Doar 4 din 10 angajați români au planuri de concediu pentru 2020, arată un sondaj BestJobs citat de Agerpres. Peste 80% dintre ei au spus că vor să îşi petreacă zilele libere în țară, la mare sau la munte (57,4%), ori chiar acasă (24,8%).
Dacă ești dintre cei 4 și vrei să pleci în Grecia, trebuie să știi de la 1 iulie va trebui să completezi un chestionar online (date personale, țara de origine, țările traversate în ultimele 15 zile, unde te cazezi) cu cel puțin 48 de ore înainte de intrarea în țară.
Vei primi apoi un cod QR care va fi verificat la sosire, unde vei fi direcționat spre ieșire sau spre spațiul de testare. Asta îi va ajuta să depisteze ușor cazurile venite din afara granițelor.
Completarea chestionarului va fi obligatorie până la data de 31 august. Îl găsești aici.
***
IRAN VERSUS SUA. Iran a emis un mandat de arestare pe numele președintelui Donald Trump şi a cerut ajutor Interpol pentru a-l localiza și reţine, pentru că îl consideră vinovat de atacul cu drona care l-a ucis pe generalul Qassem Soleimani în Bagdad, la începutul anului. Procurorul iranian Ali Alqasimehr a declarat că Iranul va urmări îndeaproape cazul chiar și după terminarea mandatului lui Trump.
|
|
 Imaginea zilei |
Andrei Pacea e ilustrator, și săptămâna trecută a dat Bacul. Pentru că n-a vrut să uite stresul, emoțiile și entuziasmul examenelor, a scris notițe pe marginea foilor cu subiecte. După ce s-a terminat totul, a cartografiat cele trei ore de examen la limba și literatura română în ilustrația de mai sus.
Subiectele și rezolvările le găsești aici, pe Andrei îl găsești pe Instagram și în această minunată poezie colectivă, O zi întreagă, când pandemia va trece.
|
|
#devăzut
Fotoreportaj în stare de urgență
|
|
de Andrei Pungovschi
DESPRE CE E: Trei românce din diaspora și-au unit forțele cu oamenii din orașul natal și au strâns 25.000 de euro (o sumă mare pentru o comunitate de 15.000 de locuitori) pentru echipamente medicale și pachete cu alimente pentru persoanele nevoiașe din Vatra Dornei și împrejurimi, la începutul pandemiei.
DE CE CONTEAZĂ: Au început ele trei, însă efortul de voluntariat s-a mărit ca un bulgăre de zăpadă. S-au alăturat croitorese, organizații și afaceriști locali, echipa locală Salvamont. Fotoreportajul e și unul dintre puținele materiale care ne duc atât de aproape de spital și oamenii lui, într-o împachetare care mie îmi aduce aminte de The New York Times.
Este foarte prietenos cu scrollul, așa că te invit aici. Dacă vrei să-l răsfoiești în print, îl găsești în DoR #40.
|
|
Ce am învățat despre scris scriind: Ana Mănescu
|
|
Azi începem o rubrică recurentă în care voi întreba scriitori, coregrafi, ilustratori, regizori, activiști, ingineri (adică oameni din tot felul de domenii) ce au învățat făcându-și meseria și ce recomandări au pentru noi. Se va numi mereu altfel, în funcție de invitat, dar va fi aici în fiecare marți.
Ana Mănescu scrie și traduce cărți și articole de la 16 ani (acum șase ani a debutat cu Alter.Ego.) și tot nu scrie cum și-ar dori, dar a învățat să accepte că scrisul e un proces continuu de explorare. Iată câteva lecții și trei recomandări de romane.
- Lecția cea mai importantă, simplă și clișeică despre scris e să scrii. Pe restul le descoperi în timp. Cum ar fi că povestea nu e niciodată gata la primul draft, chiar dacă ești plin de dopamină când ai scris ultima frază. Trebuie să recitești și să rescrii, iar pauzele dintre drafturi sunt cruciale pentru distanțare. Trebuie să știi și când se te oprești. Less is more, și când vine vorba de numărul de cuvinte, și când vine vorba de perfecționism.
- Oricât de bun ar deveni un text, nu e gata până nu îi lași loc cititorului în el. Caută echilibrul între povestea pe care vrei să o spui și cea de care au nevoie alții. De aceea e bine să îți asculți cititorii beta și editorul. Niciodată orgoliul.
- Instinctul tău e cel mai important barometru. Chiar dacă te îndoiești de vocea ta, nu te îndrepta spre alții înainte să îți dai șansa să sapi în tine, nu cere păreri oricui e dispus să te citească și nu asculta orbește sfaturile altora.
- Fiecare scriitor are procesul său. Unii plănuiesc detaliile în minte, alții își fac brainstormingul în primul draft. Toți ne întrebăm uneori dacă nu e mai bine în tabăra opusă, dar nu degeaba avem o tendință inerentă. Învață să o mânuiești. E util să studiezi tehnici care nu îți vin natural, dar ca să-ți îmbogățești abilitățile, nu ca să le schimbi.
- Nu o să poți trăi din scris și o să sacrifici mereu ceva. Dacă-ți iei un job, energia pentru scris. Dacă nu, dorințe materiale, relații, siguranță. Dar o să scrii oricum, pentru că nu poți altfel, deci fă-o cât mai sănătos. Scrie vulnerabil, rescrie fără milă, publică cu responsabilitate, învață din feedback, respiră.
Trei recomandări contemporane, toate ca un pumn în plexul solar, care mă fac să vreau să scriu cărți care să îi cutremure pe alții la fel de tare cum m-au zdruncinat ele pe mine:
- Îmblânzitorul apelor de Flavius Ardelean – un roman apocaliptic care adună teme(ri)le umane: dragostea, familia, creativitatea, credința, durerea, foamea, nebunia și moartea.
- Zilele regelui de Filip Florian – o ficțiune istorică despre dentistul lui Carol I, motanul său și iubirile lor, cea mai frumoasă poveste de dragoste din literatura română.
- Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului de Marta Petreu – romanul care m-a lăsat cu un sentiment apăsător și citatul ăsta fabulos: „Aici fusese o viață de trăit și nu mai rămăsese decît o moarte de murit”.
Cea mai recentă carte publicată de Ana este volumul de proză scurtă fantastică Sinuciderea Ielelor, la editura Herg Benet în 2018.
|
|
Dozele pentru restul zilei
|
|
 Dimineață
Mega-motivație de la un site în care îți scrii vârsta ca să vezi ce au realizat alții când erau ca tine. Așa am aflat că Ken Kesey a scris superba Zbor deasupra unui cuib de cuci (după care s-a făcut și unul dintre cele mai bune filme americane, zic ăia care se pricep) la 26 de ani. Ca să nu rămân în urmă, poate scoatem o carte din acest newsletter 😃 (glumesc).
|
|
 Prânz
Un poster cu statele lumii ordonate în funcție de suprafață. Mi l-aș pune print pe-un tricou.
|
|
 Seară
Vești bune pentru iubitorii de mediu! Documentarele Pelicam - Festivalul Internațional de Film despre Mediu și Oameni vor putea fi văzute anul ăsta online gratuit, între 10-19 iulie, cu tot cu Q&A-uri cu cineaști și dezbateri. Va fi cu biodiversitate încercată din greu, comunități cu tradiții de sute de ani pe cale de transformare radicală și animale pe cale de dispariție care ne vorbesc despre istoria noastră, a tuturor.
|
|
|
|
Acest newsletter a fost scris pe ritmuri de bachata cu Romeo Santos.