Copy
De la DoR    |    Citește în browser

15 minute cu care să-ți începi ziua

– 9 iulie 2020 –

Cristian Lupșa
cristi@decatorevista.ro

Concentrat într-un shot: Avem 555 de cazuri noi de coronavirus, ne sperie greșelile și paginile albe ne fac anxioși.

Înainte de orice


Ieri au fost anunțate 555 de infecții noi cu coronavirus. Un record de pandemie pentru România și o cifră pe care e important s-o punctăm. „Evident este un semnal îngrijorător”, a scris pe Facebook expertul în politici publice de sănătate, Vlad Mixich. „Deocamdată trebuie să stăm cu ochii pe numărul pacienților internați la terapie intensivă: 237 în prezent, sub pragul de alarmă.”

Trendul infecțiilor zilnice este în creștere (și stăm prost în raport cu alte țări europene). Știu că ne uităm la parlamentari scandalagii care refuză să poarte măști, că zilnic mai apare câte o mișcare iresponsabilă anti-restricții sau anti-măști (Cheloo, tati, nu așa), însă pe ei nu-i putem controla.

Împărțim același spațiu și tot ce putem face noi e să nu spunem „merge și așa”. Tu, nu parlamentarii, porți mască în spații cu alții, chiar dacă e cald și inconfortabil? Tu, nu Cheloo, continui să eviți grupurile mari de oameni, chiar dacă sunt prieteni sau familie? Tu, nu conspiraționiștii, continui să te speli pe mâini?

Nu-ți irosi resursele înfuriindu-te pe ce nu fac alții bine; e cea mai mare capcană românească. Ții minte când ne spuneam în aprilie că trebuie să ne pregătim pentru o foarte lungă, nedeterminat de lungă perioadă în care viața nu va mai fi la fel? Asta e.
 

Până se trezește lumea

Ediția de ieri conținea „Test 5” în titlu. Era varianta finală, dar n-am schimbat subiectul. Pe scurt, am greșit. Mă irită această greșeală, pentru că experiența ta de citire e esențială și eroarea putea fi prevenită dacă re-verificam fiecare element, așa cum cere procesul de lucru. (De dimineață, prietena mea a râs cu poftă și mi-a spus, printre altele, „săracu’ de tine”.) 

Când eram la masterat în America, una dintre îndatoririle mele era să scriu câteva necrologuri pe semestru, scurte povești despre localnicii decedați. Primeam pe fax comunicate de la pompele funebre și apoi sunam familiile să stau de vorbă cu ele. Uneori comunicatele aveau și numerele de contact, alteori nu. (Ce-am învățat atunci e că majoritatea oamenilor vor să vorbească despre cei dragi pe care tocmai i-au pierdut.)

Așa am ajuns să caut în cartea de telefon numărul unui bărbat al cărui frate murise. Mi-a răspuns și l-am întrebat dacă vrea să vorbească despre fratele lui. „De ce, ce-i cu el?”, mi-a răspuns, și m-am panicat. Nu știa. Cum să-l anunț eu?

„Condoleanțe”, i-am spus sugrumat, după care i-am explicat de ce-l sun. A tăcut și apoi a început să râdă.

Tocmai ce vorbise cu el. Nu era mort. Greșisem numărul.

Ne temem teribil de greșeli. Supraestimăm impactul majorității lor și le exagerăm gravitatea. OK, autogolul pe care mi l-am dat în prelungirile finalei campionatului dintr-a VI-a ne-a văduvit de un titlu, dar am plătit stând acasă vreo două zile, ca să evit bătaia promisă de colegi.

Frica de-a greși m-a ținut departe de ore în liceu și din cauza asta era să fiu exmatriculat. Ca adulți, frica de-a greși și mai ales frica de reacțiile celorlalți ne face să nu riscăm și implicit să nu inovăm. Ne păzim așteptând momentul potrivit în care vom ști suficient ca să acționăm perfect. Nu va veni.

Perfecțiunea e o iluzie și te blochează din a crește. Vorbim des despre asta la DoR. Că primul interviu pentru un articol e doar primul interviu, nu tot materialul. La fel cu primul draft. La fel cu ideile de pe-o tablă. Faptul că nu știi ceva nu înseamnă că nu ești o persoană completă. Înseamnă doar că încă nu ești stăpân pe un proces, dar că exersând vei ajunge acolo. Și vei greși și după ce ai ajuns.

Cuvântul proces e important. Cel puțin într-o industrie creativă frica cea mai mare e că publicului n-o să-i placă, că nu va avea impact, că va trece neobservat. Însă astea sunt și lucruri pe care nu le poți controla: nu poți controla reacțiile și rezultatul final, poți doar controla procesul.

„Și Greuceanu mai cade câteodată”, scrie pe un poster făcut de George Roșu agățat lângă biroul meu. „Better done than prfect”, scrie pe altul. Sunt menite să-mi reamintească că vom greși mereu, în muncă, în relații, în societate. Și că marea majoritate a erorilor noastre nu duc la catastrofe.

Însă doar vorbind despre ele putem să facem mai puține și să construim sisteme mai bune ca să le prindă. Chiar dacă a le recunoaște înseamnă că vom roși sau ne vom bâlbâi sau va trebui să înfruntăm gânduri negre despre propria valoare.

Dar merită. E un act de responsabilitate și asta e mai valoroasă decât perfecțiunea.

Aștept greșelile pe care le-ai făcut; punem de-o colecție! Dă un reply sau scrie-mi la cristi@decatorevista.ro.

BONUS: Te bântuie ideea de greșeală? Poate te ajută:

  • Perspectiva unui psiholog care studiază de ani de zile diferențele dintre mentalitățile fixe (blocate în ideea că nu pot mai mult) și cele de creștere (care acceptă greșelile ca o parte din creștere);

  • O serie de povești despre reziliență, trăsătura care ne permite să mergem înainte în ciuda dificultăților; 

  • Cum te pot păzi listele de proceduri în cazuri de viață și de moarte și de ce e important să scutești creierul de taxa de a ține minte toți pașii.
     

  Imaginea zilei

 E o vorbă de-a unui coleg de liceu. O spunea când îi era greu să se ridice de pe canapea după multe beri. Eu am adoptat-o ca pe-o permisiune de a greși și de a avea zile mai proaste. George Roșu a desenat-o. Când l-am întrebat pe George care e cea mai recentă greșeală pe care a făcut-o, mi-a spus: „Am scris acum 5 minute: v-a activa. Și am crezut că e bine.” Și a venit poliția gramaticală peste el? „Nu”, mi-a răspuns. „Că eu nu am trimis nimănui.”

Actualizator

 

CORONAVIRUS. Răzvan Cherecheș, profesor universitar în sănătate publică la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a spus la Europa FM că numărul de cazuri e îngrijorător și că trebuie să ne pregătim pentru cifre și mai mari: „Noi vedem creșterea numărului de cazuri detectate, nu reale. Nu avem nici cea mai vagă idee câte cazuri reale sunt. Zburăm la orb și trebuie să ne asumăm că situația este mai gravă decât ne dăm seama”.

SATISFACȚIE ÎN SPITALE. Observatorul Român de Sănătate a analizat 225 de mii de chestionare de satisfacție completate de pacienți români în 2019. Deși completarea chestionarelor este obligatorie, topul spitalelor transparente  (număr de completări raportate la externări) conține rate între 25 și 42%. Spitalele care par dezinteresate de acest mecanism rămân aceleași din ultimii doi ani: Spitalul Floreasca, Spitalul Județean din Craiova, Spitalul Județean din Târgu Jiu și Spitalul CF 2 din București. Rezultatele complete vorbesc și despre curățenie, dar și despre cum aproape 7.000 de oameni au raportat că li s-au cerut bani sau atenții.

LOCALE. Vom avea alegeri locale pe 27 septembrie. Gabriela Firea spune că nu are niciun motiv să nu candideze. Irina Zamfirescu, o activistă pentru drepturile omului care monitorizează Primăria București de ani de zile, spune că motive sunt suficiente.

GĂLĂGIE ÎN VECINI. Serbia a impus noi măsuri de restricție după ce numărul de cazuri a început iar să crească. Asta a dus la proteste, ceea ce a dus la violență. Pe scurt, lucrurile nu arată bine în partea noastră de lume.

OAMENII PREȘEDINTELUI. Kanye West pare serios cu candidatura la Președinția SUA. Kim Kardashian, soția lui, îl susține în echipa de campanie. Elon Musk s-ar ocupa de explorare spațială. Trump, pe de altă parte, face presiuni pe state să deschidă școlile din toamnă.

ȘCOLI VS. STAT. Harvard și MIT au dat în judecată ICE, Departamentul de Imigrări al SUA, pentru planurile anunțate de a nu reînnoi vizele studenților străini de la universități americane care vor decide să țină cursurile doar online. ICE comunicase la începutul săptămânii că, dacă nu există cursuri în campus, acești studenți vor trebui să părăsească SUA.

ELEFANȚI. 365 de elefanți au fost găsiți morți în Botswana, unde trăiește o treime din populația de elefanți a planetei. Populația nu e în pericol — cifra e mică raportată la cei 130 de mii de elefanți de savană din Botswana, însă misterul deceselor rămâne. Braconaj nu pare să fie, nici otrăvire, deci experții spun că ar putea fi un virus care a mai lovit în timpuri de secetă și în Africa de Sud.

CRABI. Anual, companiile famaceutice lasă vreo 500 de mii de crabi-potcoavă fără sânge înainte să-i întoarcă în ocean. Mulți mor. Vânătoarea de crabi se întâmplă pentru că sângele lor conține o substanță capabilă să anihileze o bacterie care, dacă ajunge într-un vaccin, ne poate fi fatală. Cererea de sânge de crab va crește odată cu întețirea cursei pentru un vaccinul împotriva COVID-19, amenințând o specie cu o populație deja în scădere.

NU E TOTUL PIERDUT. Sony a început vânzarea unui aer condiționat portabil, adică un gadget cât un telefon, care stă într-un buzunar la spatele cămășii și îți reglează temperatura corpului. 

NU E TOTUL PIERDUT. II. Cum arată o vizită într-o țară care nu există? Acest brazilian s-a plimbat prin 16 republici încă nerecunoscute (sau insuficient recunoscute) și a scris o carte.

ȘI NIȘTE SEX. Americanii nu fac mai puțin sex în pandemie decât înainte, doar că a crescut reprezentativitatea extremelor: cei care fac mai mult sex ca înainte (uneori și din plictiseală), alții a căror activitate sexuală aproape a dispărut. Sexul face minuni împotriva stresului spune o cercetătoare, dar prea mult stres taie orice chef de sex.
 

  Climatul de joi

Luna asta încerc să nu consum plastic și aduc într-un jurnal zilnic vești despre alternative sustenabile.

Am povestit despre planul unui brand de lactate de a-și recupera recipientele din sticlă de la consumatori, despre un loc care strânge fonduri pentru cauze umanitare prin reciclarea capacelor de la PET-uri și despre o administrație publică ce și-a scos din protocol plasticul de unică folosință. 

Dar pentru că vorbim de greșeli azi, spun că m-am simțit și eu impostoare vinerea trecută. Abia scrisesem în jurnal despre cum e bine să eviți paiele de unică folosință. (Știi tu: umplu oceanele, ajung în nările țestoaselor). Apoi am ajuns la cină într-o grădină dragă mie, mi-am comandat un suc de mere și ghimbir și da, am uitat să menționez că vreau fără pai.

Și dacă nu spui din start, e pa. 

M-am simțit vinovată toată seara că I don’t walk the talk și m-am necăjit că nu e încă nici în cultura restaurantelor să te întrebe dacă vrei, dacă ai nevoie.

Fără intenție, am ajuns a doua zi, în același loc, la prânz. O prietenă a cerut o limonadă. Eu am cerut o limonadă „fără pai”. Când au venit băuturile în borcănelele dreptunghiulare, eu am amestecat mierea de pe fund cu un cuțit, (am făcut-o pe ea să se simtă prost că amestecă cu un pai, ups) și am simțit că-mi iau o mică revanșă pentru seara trecută.

Dacă îți surâde ideea să renunți la paiele de plastic, Doamne câte opțiuni sustenabile sunt la o căutare distanță. Ideea e că văd-văd paiele acum. Probabil o să mai uit să cer „fără”, dar și jumătate din dăți dacă-mi iese, tot o victorie e.

Ai curiozități despre plastic? Scrie-mi la anca.iosif@decatorevista.ro.

Micro-sfat de scris (4/5)
Fundul pe scaun și alte 9 idei

Săptămâna asta strecor în Concentrat câte un micro-sfat de scris/zi, util indiferent că scrii rapoarte, eseuri ori emailuri. Vor fi practice, pentru că o bună parte din această îndeletnicire e meșteșug.

Cel mai important lucru pe care l-am învățat despre scris e să decuplez varianta finală de drafturile intermediare care mă duc acolo. Mai ales de primul draft. Repetă după mine: „Când mă așez să scriu, scriu primul draft. Practic îl vomit. Primul draft e uneori o vomă. OK, o vomă nu e un standard prea înalt. I can do this”.

Uite câteva idei menite să te ajute să te apropii de o pagină albă:

  1. Scrie cinci minute în fiecare dimineață, pe o temă dată. Vei vedea că e surprinzător câte cuvinte se vor strânge.

  2. A scrie e a gândi. Începe cu orice cârje ai nevoie: „Nu știu cum să încep….” O să vezi că, de la un punct încolo, apar gânduri și idei pe care nu le anticipai. Magie.

  3. Ai încredere în proces. A scrie înseamnă a-ți așeza fundul pe scaun.

  4. Oferă-ți tot confortul necesar: ciocolată, cafea, muzică, orice te ajută. 

  5. Renunță la ideea de „blocaj de scriitor”. Ai auzit de „blocaj de curier” sau „blocaj de chirurg”?

  6. Ești atât de productiv pe cât poți azi. Mâine poate fi mai bine.

  7. Dacă nu-ți ies cuvintele, nu te învinovăți. Întoarce-te la proces: care era ideea? Am strâns toate informațiile? Care era cea mai interesantă?

  8. Pune-ți misiunea în capul paginii: „Acesta este un text despre…”

  9. Pune un „Dragă,...” în capul paginii și scrie către un prieten. 

  10. WriteorDie.com. Intră. Scrie. Dacă te oprești, softul se va apuca să șteargă.

Un economist cu multe cărți la activ spunea la un moment dat că lejeritatea și claritatea pentru care era admirat apăreau pe la al șaptelea draft.

Bucură-te de proces, că mâine edităm.

Dozele pentru restul zilei

  Dimineață
Respiră cu Liz și Mollie, autoarele ilustrației de mai sus și a unei cărți despre emoții la muncă, No Hard Feelings. Da, ne aducem emoțiile la muncă. Ar trebui să nu mai pretindem că n-ar fi așa. Își însoțesc adesea gândurile cu încurajări vizuale adorabile. Urmărește-le pe Insta.
 
  Prânz
Creezi sunete, locuiești în Brașov, Cluj-Napoca sau Iași și vrei să contribui la un dialog între scena de dans locală și alte arii de activitate? Colectivul de artiști Descentrat organizează între august și octombrie Politicile corpului indisciplinat, o serie de evenimente în care vor explora corpul prin practici diferite: dans, sunet și discurs. Trimite aici o înregistrare audio sau un link cu sunetele tale până pe 10 iulie. Pe Facebook poți afla mai multe despre proiect.
 
  Seară
După veștile din ultimele zile, avem cu toții nevoie de o pauză. Pune-ți un pahar cu vin și citește un eseu despre flori ca spațiu de adăpost într-un prezent al izolării și dezinfectării, scris în aprilie de Cecilia Laslo. Vor fi 10 minute magice.
 

Ți-a plăcut Concentrat? Dă forward către un prieten.

Mulțumesc celor care și-au împărtășit greșelile pe Facebook; aștept și reply-uri la acest email. Anca Iosif a scris și corectat, alături de Oana Sandu și Georgiana Ilie. Designul a fost făcut de Alex Munteanu (Namogo), care e un bărbat responsabil. Am văzut o poză cu el la mare, dezinfectând un frappé.
 

  Câteva dintre modurile greșite în care îmi semnez uneori mesajele: Cristu, Cristo, Crosti,  Crisri, Vristi, Crist, Cristp.
 

Copyright © 2020 Asociația Media DoR.
Strada Corbeni Nr. 6
București, Romania
Unsubscribe