Două săptămâni în Asia m-au făcut să-mi reamintesc cât îmi place să gătesc. Vă vine să credeți sau nu, abia așteptam să mă întorc și să mă pun pe testat idei, făcut cumpărături, fotografii, scris. Două săptămâni în Asia și am aflat iar despre mine că ceva din mâncarea lor nu coafează bine deloc începutul meu de reflux gastric, și finalul concediului a însemnat doar arsuri orice aș fi mâncat (vreun diagnostic prezumtiv? Pe mine nu m-a lămurit dr. Google, nici acum, nici după Thailanda - când s-a întâmplat more or less același lucru).

Sunt multe de povestit despre Taiwan si Filipine. Chiar si cele 24h petrecute în Hong Kong ar face de-o poveste întreagă. În rândurile de mai jos o să mă opresc doar la mâncare, sau cum n-am reușit în două săptămâni să ne plictisim nici o secundă.

Întâi, Taiwan: primul lucru pe care l-am încercat au fost scallion pancakes - turte prăjite cu ceapă în traducere liberă (o rețetă cu rezultat similar, aici). Îmi lasă gura apa numai când mă gândesc la ele și abia aștept să testez cu ceapă și trufe, cu usturoi și spanac, sau cu curry și semințe de chimen negru. Mâncarea în Taipei a fost aproape în exclusivitate de la night market - centrul serilor asiatice, unde toți localnicii sorb noodles (dada, chiar sorb am vrut să zic) sau iau supă la pachet (în pungă de plastic). De la ouă de prepeliță, la scoici cu parmezan (?!), la frigărui de târtițe de pui (ați citit bine, asiaticii sunt înnebuniți după târtițe, gheare și organe), până la pork pepper buns - unul din cele mai grozave lucruri pe care le-am mâncat în Taiwan. Am gustat și boba tea (nici acum nu-mi place), și hot pot (poate nimic nu-mi strepezește sufletul mai tare decât gândul unui hot pot; o oală mare-mare cu apă fiartă - ocazional supă, în care ar trebui scufundate legume, fructe de mare, carne. Totul e tăiat mărunt, se fierbe instant, motiv pentru care nimic n-are nici un gust. Ta-da! *insert orice-emoji-care-pare-dezgustat-sau-în-pragul-întoarcerii-stomacului-pe-dos*). Pe lista de must try: chipsuri cu condimente locale (sau gălbenuș sărat, whichever comes first - watch this!), portocale taiwaneze, mangosteen, jeleuri de fructe și Din Tai Fung - dumplings, wontons și orice nebunie de aluat împăturit (de găsit și testat cel mai aproape în Londra). În Palawan, Filipine, situația a devenit subit mult mai cunoscută - din primul drum la supermarket am ochit Tang (cine nu-și amintește de Tang e tânăr și neliniștit), mango, variații de tocane cu porc, orez (raportez 0 orez în Taiwan, și nu pentru că nu mi l-aș fi dorit, ba din contră!), caju și o supă de pui cu ghimbir pe care n-o s-o uit niciodată!

În rezumat:
1. Cum faci o listă scurtă de chestii pe care trebuie neapărat să le încerci într-o excursie în Asia? Petreci fiecare secundă aspirând toate pozele de pe Google cu "famous street food Taiwan" sau "foodie must try Philippines" în speranța c-o mai existe suficientă memorie vizuală disponibilă să reții tot.
2. Cum reușești să te prinzi ce mănânci? You just don't. Încerci până îți place.
3. Cum știi dacă ai dat peste un loc care merită testat? Dacă e coadă cu localnici, o să fie ce trebuie.

Două săptămâni în Asia și niște acquired taste mai târziu, știu sigur despre mine că mâncarea e partea cea mai mișto de a descoperi oamenii de pretutindeni.

-

PS: M-am întors cu o tonă de idei și prima la implementare e un (re)brand: de azi înainte, numim acest newsletter eat, cook, travel. O să-l găsiți așa și în linkul din profil, pe Instagram, și în formularul de înscriere. Ocazie cu care mi-am făcut de mâzgălit chestiunile de mai sus (toate ca toate, dar oul ăla ochi merge tatuat <3).
 

#caștiințaînbucate

 

Gătesc de când mă ştiu. În copilărie făceam torturi din nisip în forme de plajă şi tocăniţe de cartofi pe plita bunicii, în cele mai mici cratiţe posibile. Am avut şansa de-a călători într-o grămadă de locuri în care nici nu visam să ajung, şi asta m-a facut şi mai curioasă să experimentez combinaţii neobişnuite. Obsesiile mele culinare recente sunt yuzu şi alivencile.
 

Sunt inginer from-9-to-5 şi technical writer după program fiindca am genul ăla de minte ahtiată după analitic, liste şi Excel, dar am început să scriu despre mâncare şi să fac fotografii fiindcă aceeaşi minte a intrat şi la Publicitate (dar a amânat-o pe perioadă nedeterminată). 

Când mai rămâne timp, citesc măcar o carte pe lună într-un bookclub organizat ad-hoc pe Facebook, după ce am dat peste povestea unor antreprenori ale căror vieţi s-au schimbat radical după ce s-au cunoscut într-un club de carte. Sunt fascinată de mâini şi tot ce pot crea ele, şi-as vrea să surprind asta în primul meu proiect fotografic mai serios. Adun meşteşugari şi poveştile lor pe #îndemânare.
 

Am alergat un semimaraton, colecţionez trifoi cu patru foi şi am o poză mişto cu Robbie Williams.

Mi se mai spune Cătălina-Pagini-Aurii.