Salut,

Eu sunt Cristi, editorul DoR și sunt fascinat đe cum muncim și comunicăm atunci când muncim. Astăzi conduc DoR, adică constelația noastră de publicații, evenimente, podcasturi și alte proiecte, așa că fascinația mi-a devenit și meserie. Una mai grea decât mă așteptam, pentru că, fiind o fire introvertită, m-am ferit de a conduce echipe și mi-a luat mulți ani să mă obișnuiesc cu realitatea că asta fac, și că datoria mea de zi cu zi e să învăț s-o fac cât mai bine. (Mai multe despre asta într-un episod viitor din podcastul Pe Bune).
 
În acest newsletter – ultimul unu:unu în forma asta (îți explic la final mai multe) – o să-ți povestesc despre câteva dintre conceptele despre muncă care mi-au devenit dragi în ultimii ani.

Unele sper să te ajute la slujbă, altele în dezvoltarea ta ca lider de echipă.

🕹️The Messy Middle.
Într-o carte despre cum a pornit și condus Behance, Scott Belsky vorbește despre acest concept relevant pentru organizațiile trecute de primii ani de viață: perioada în care exiști în mintea și casele unui public, în care nu mai ești o noutate cu o poveste interesantă, dar ești încă departe de-a fi un punct de referință.

Sunt ani în care îmbunătățești produsul, ideea, vii cu lucruri noi, însă miza nu mai e la fel de antrenantă ca la început. Vinzi, exiști, merge, dar e mai degrabă muncă de menținere, îmbunătățire, stabilizare și căutare de direcții. E perioada despre care nu se scriu speech-uri și cărți, în care munca nu e sexy, dar din care cei care perseverează ies întăriți, uniți și cu o misiune mai puternică. (DoR e încă în acea perioadă, dar începe să fie mai ușor.)

🔥Focus vs. Flare. Core vs. Transformation.
Munca e o serie de contradicții și paradoxuri. De ce același lucru, același proces, uneori ne bucură, alteori ne scoate peri albi? Sunt tot mai convins că motivul principal e că nu stabilim un scop de la început. Dacă avem un brainstorming, suntem în flare sau în focus? Flare adică azi aruncăm în joc absolut orice idee avem, făcând conexiuni și nespunând „dar” sau „nu”? Sau focus: azi triem idei după criterii obiective? De ce suntem aici? Nu doar că e important să stabilim asta – ți-aș sugera să nu le faci deodată și să nu fie aceiași oameni implicați.

Iar dacă vorbim de întâlniri despre viitorul organizației, vorbim despre miezul actual sau despre transformare? Pentru că cei care au grijă de miez – se uită la bani, la procese, la ziua de azi –, nu văd lumea la fel ca cei care ar trebui să se gândească la transformările de mâine. De aceea ajungem uneori să judecăm idei de viitor uitându-ne la resursele de azi și rămânem într-o buclă de frustrare.

Concluzia: articulează ce facem azi, de ce ne vedem și ce vrem să obținem. Pare o regulă simplă, dar o neglijăm adesea.

🔍 Looping și verificare.
Ăsta e un alt principiu banal de comunicare și folosindu-l eviți cele mai comune neînțelegeri, și la muncă și acasă. Învață să verifici că ai înțeles corect ce a vrut celălalt să-ți transmită: „Dacă am priceput corect, îți dorești să...”

Pentru că lucrez cu jurnaliști, îi întreb adesea dacă am înțeles corect ideea dintr-o propoziție. În rolul de manager, le mărturisesc colegilor că voi suna precum Captain Obvious, dar e mai simplu și mai sigur să verifici corectitudinea unei informații, decât să presupui că ai înțeles problema exprimată într-un mesaj grăbit. Așa ajungi să te întrebi de ce persoana pe care ai rugat-o să trimită un colet la firma X ajunge să te sune de acolo ca să te întrebe ce trebuie să aducă de acolo, pentru că n-au nimic pregătit pentru tine.

🔝Growth mindset.
Cercetările spun că cei care își antrenează mentalitatea de creștere („nu știu azi, dar voi ști mâine”) au șanse mai mari de reușită în carieră. E dificil să continui să înveți, pentru că presupune că poți spune oricând „nu știu suficient”, ceea ce te va face să te simți vulnerabil (uneori chiar incapabil). Însă mie mi s-a părut mereu mai înfricoșător să mă opresc din căutări și învățat și să spun: gata, de aici încolo nu mă schimb. Genul ăsta de rigiditate (fixed mindset) e o rețetă sigură pentru conflicte și frustrare. Pentru mai multe detalii, citește-o (sau privește-o) pe Carol Dweck pe acest subiect.

🌡️ Caută punctul de disconfort.
Ideea asta se leagă de punctul anterior. Tocmai pentru că sunt destul de temător, mi-am dat seama de mic că nu-mi va fi ușor să fac/să accept lucruri și concepte noi. Însă, în timp, mi-am calibrat și acceptat ambiția și mi-am spus că îmi doresc să fac un lucru mai mult decât mă tem de el. Dorința poate bate frica. Iar ca să depășesc obstacolele, trebuie să lucrez la „performanță optimă”, adică în acel spațiu în care sunt dincolo de pragul de confort, dar nu într-o zonă de anxietate atât de mare încât să mă prăjesc. Când lucrez cu reporteri încerc să-i ghidez, articol cu articol, către o execuție mai dificilă sau către un spațiu în care nu au mai fost, însă cu grijă să nu-i arunc într-o expediție care să-i devoreze. (Forma desenată a curbei de mai jos vine de la Daniel Goleman).

🙋Comportamente, norme, mediu, cultură.
Un curs făcut cu echipa de management la TREND Consult ne-a zguduit tare anul ăsta, pentru că ne-a subliniat ce știam intuitiv. Comportamentele dintr-o organizație creează normele după care ne ghidăm, iar ele creează mediul. Toate astea înseamnă cultură. Iar o cultură toxică sufocă în timp o organizație.

Simplu. Mai greu e să accepți că normele nu se creează prin proceduri și că singura modalitate să schimbi cultura unei organizații e să schimbi comportamentele. Iar cei care trebuie să facă primii asta, să dea tonul pentru cum vrem să fim împreună, sunt cei care conduc. Pe scurt: „Cum trăiește echipa de management, așa trăiește organizația”.

Dificil, mai ales pentru manageri la început de drum care pot să îmbrățișeze de pe acum o singură certitudine – că o vor da în bară. Însă, în timp, dacă scopul tău e să creezi un loc de muncă în care oamenii vin cu drag, această revelație devine o superputere. Mai ales dacă ai grijă la comportamentul tău.

🧷 Motivele pentru care vin oamenii la muncă.
Paradigma modului în care muncim și a ce așteptăm de la un loc de muncă s-a schimbat radical. Nu doar asta, dar acum folosim cuvinte legate de muncă care nici nu existau în vocabularul generațiilor anterioare – retenție, engagement, motivație etc. Și mulți privim locul de muncă nu doar ca o sursă de venit, ci ca pe o modalitate de a-ți găsi un sens în viață, chiar o formă de a deveni un om mai bun. Esther Perel vorbește fenomenal de limpede despre aceste lucruri în noul ei podcast, How’s Work.

📨 Despre email, forma mea preferată de comunicare.
Lasă spații după paragrafe, întotdeauna explică de ce ai dat un FWD, verifică-ți emailurile în calupuri bine stabilite, iar când ești într-un astfel de calup răspunde-le imediat celor care nu necesită mai mult de două minute. Află despre tine dacă ești o persoană care funcționează cu labeluri sau taguri sau o persoană care funcționează cu search – și organizează-ți inboxul ca să-ți favorizeze tendințele.