View this email in your browser

Marketing in the Age of Covid-19

COVID-19 (Coronavirusul) a devenit deja pandemie și a blocat domenii de activitate, orașe și chiar țări. Comunitatea de marketing, comunicare și digital este acum supusă unui stres maxim: campanii oprite, evenimente anulate, bugete tăiate. Trăim un moment fără precedent și fără un brief clar. Facem ce putem, de unde putem. Social Distancing și Work From Home par a fi cuvintele anului până acum și totodată cea mai bună cale de a ne feri și chiar a-i feri pe ceilalți de Coronavirus.

Pentru că situația actuală are multe necunoscute, dar și multe oportunități, am „convocat” 12 specialiști la o masă rotundă virtuală pentru a găsi răspunsuri la provocări actuale sau soluții la problemele pe care le avem deja sau care ne așteaptă de la o zi la alta.

Este o lectură lungă și sper utilă. De citit cu răbdare. Avem, cred, timp destul acum. 🙌

#StaySafe 🙏

Mulțumesc, 
Cristian Manafu

IMPORTANT: Nu uita să treci la Contacte adresa acestui newsletter, pentru a te asigura că mesajul ajunge în Inbox și nu în Junk. Ține cont că Gmail nu afișează întregul newsletter în corpul e-mail-ului. La un moment dat, apare scris [Message clipped] și link-ul View entire message. Click pe link pentru a vizualiza newsletter-ul până la capăt.

Îți place FOMO? Feedback-ul tău e important
Am primit feedback pozitiv după fiecare ediție și îmi doresc să ofer în continuare informații relevante. Am creat de aceea un scurt sondaj online, pe care te invit să îl completezi. E anonim și durează doar 2 minute. Mulțumesc anticipat! Click aici!

Mindset-ul românilor va decide viitorul marketingului

E devreme pentru verdicte în marketing și publicitate. E o situație nouă, în plină desfășurare, țări și guverne învață unele de la altele, prin trial and error, cum să își ajute cetățenii să treacă peste o criză cu care nimeni nu s-a mai întâlnit. Până să îi pese cuiva de marketing și publicitate, mai e. Acum cred că managerii companiilor se întreabă când și cu cine vor mai produce, cât va mai valora acțiunea sau un euro, cum vor plăti salariile celor care stau acasă când nu încasează, asta după toate grijile legate de sănătatea proprie și a celor apropiați.

Ca proprietar de agenție, cam la toate astea mă gândesc și eu. E o incertitudine generală. Noi suntem la capătul biciului, suntem șfichiul care pocnește, depindem mult de cine ține și cum mânuiește coada, de cât de bine e împletit biciul și, în ultimă instanță, din ce fel de rafie sau mătase suntem făcuți. De asemenea, pocnetul nostru depinde de starea vremii: dacă afară plouă, tot ce iese e un plesnet fâsâit.

Venim după o perioadă de bunăstare, oamenii au avut bani în buzunare și nu s-au sfiit să-i cheltuie. Acum totul depinde de cât va dura această criză, va fi suficient de lungă încât oamenii să uite de bunăstare și apăsarea să devină noua realitate? Dacă da, obiceiurile de cumpărare vor reveni abia după câțiva ani, cum s-a întâmplat și după 2009. Abia prin 2016 am revenit la relaxarea pre-criză, dar cu unele lucruri schimbate definitiv, pe la fee-uri, pe la teama de responsabilitate care a dus doar la comunicare pe atribute funcționale și cercetare continuă șamd. Atunci, dintre agenții, s-a închis numai Young&Rubicam și nici ei doar din cauza crizei.

Cred că mindset-ul românilor după coronavirus va fi factorul determinant pentru agențiile noastre. Vor trece ușor și repede peste, atunci bursele își vor reveni, la fel salariile și cheful de cumpărat sau de călătorit. Vor fi pesimiști și precauți, rămași fără joburi, vânzările vor fi iarăși la pământ și cu ele și bugetele de comunicare, care iar vor tăia din nice-to-have-uri, adică din influenceri, social media, CSR, virale, repliindu-se pe aliniamentul familiar, bătrânul TV.

Ce pot face agențiile în această perioadă, dincolo de a aștepta? Nu mult. Poate doar să încerce să nu contribuie la depresia generală, să încerce să țină sus mai întâi moralul clienților, apoi, prin ce pun pe aer, moralul publicului și prin facilități și înțelegere, pe cel al colegilor, cu care vor trebui să tragă din nou la rame în aceeași barcă, după ce trece furtuna. Ca să închei optimist cu un beneficiu al acestei povești: s-ar putea să descoperim că nu mai e nevoie să plătim sedii.

Între a vinde mai mult și a arunca banii pe reclame, brand-urile trebuie să își arate empatia

Rolul publicității, indiferent de format, este să spună audienței, într-un mod meșteșugit, cum este marca în mod autentic. Mai precis, ce scop are, în ce crede, ce emoții generează și de ce este credibilă. Apoi, dacă mesajul rezonează cu audiența, cercul s-a închis și comunicarea și-a făcut treaba. Să ne uităm la audiența din aceste clipe. La ce se gândește în acest moment? Care sunt tensiunile lor curente? Și de aici ar trebui să plece discuția despre oportunitatea comunicării în această perioadă.

Pe de o parte, avem mărci care adresează tensiunile actuale ale audienței. Poate fi vorba de un retailer care are stocuri bine garnisite, de un “home delivery” bine organizat sau de un spital privat cu soluții. Problemele mărcilor din această categorie vor fi însă operaționale. Publicitatea va scala rapid și e posibil să le aducă mai mulți clienți decât pot duce. Protex nu are nevoie de reclamă ca să fie “out-of-stock”. În cazul în care creezi așteptări și nu poți livra, publicitatea îți va face mult rău.

Pe de altă parte, avem mărci care nu au nicio legătură cu sentimentele actuale ale audienței. Și aici se află majoritatea covârșitoare a mărcilor. Vor arunca banii pe geam, speriați de scăderea abruptă de cerere. Dacă mergi într-un magazin, nimeni nu cumpără bere, vin, haine sau telefoane mobile. Nimeni nu își schimbă operatorul de telefonie. Nimeni nu cumpără mașini și totuși e plin de reclame și promoții, întrucât scăderea lor e masivă. Recomandarea în acest caz este să țină bugetele la minim, pentru a-și păstra “share of mind”, dar grosul bugetelor ar trebui investite în momente mai propice.

Indiferent de categorie, mărcile nu trebuie să profite de criza oamenilor. Dacă vei crește prețul lopeților tocmai când a venit viscolul, oamenii nu vor avea încotro și vor cumpăra. Însă după ce lucrurile vor reveni la normal, vor face tot ce e posibil ca să îți demonstreze că ai greșit. Mărcile trebuie să își arate empatia și sprijinul pe care îl dau în comunitate în momentele critice, nu când e vreme bună. Unele vor pierde acest test, tocmai pentru că sunt mercantile și tranzacționale.

Probabil că este începutul unei crize de durată. Când resursele scad, vor câștiga mărcile puternice, bine construite, conectate autentic cu clienții lor loiali. Vor dispărea mărcile nediferențiate, invențiile superficiale și construcțiile efemere, făcute după ce spune moda sau după ureche.

Informația care ajunge la cetățeni ar trebui controlată

Cred că mulți dintre noi simțim nevoia unor surse credibile și ar fi utile niște informări periodice oficiale. Piața tradițională de media (TV, radio, print) este foarte fragmentată și cele mai importante canale din perspectiva audienței (cotă de piață) sunt deținute de trusturi private. Dacă anunțurile despre Coronavirus ajung doar pe o stație TV, să spunem Pro TV sau TVR 1, obligi oamenii interesați să urmarească aceea stație și în acelați timp ratezi publicul care nu e interesat de programele televiziunii respective.

Mai mult, organismele statului nu pot favoriza un trust sau altul, pentru că nevoia de informare a cetățenilor este un drept, iar segmentare audienței între canale ar duce la o defavorizare a unor cetățeni și ar da un avantaj incorect anumitor canale care astfel ar atrage audiența. De aceea, ar fi poate utilă o intervenție din partea autorităților.

Nu sunt o entuziastă a reglementărilor, dar ținând cont de magnitudinea evenimentului și implicațiile sociale și economice, cred că Ministerul Sănătății / MAI ar trebui să controleze informația care ajunge la cetățeni. Simțim un entuziasm jurnalistic explicabil, ratingurile (audiența) au crescut ca la o finală de fotbal sau de "Românii au Talent", așa că se impune nevoia unor reglementări.

Organismele statului ar putea pregăti 1-2 comunicate pe zi legate de evoluția situației și recomandări, iar stațiile TV, radio și presa ar trebui să preia în special aceste informații. Și poate să precizeze, că acestea sunt informațiile oficiale și restul informațiilor au surse neoficiale și că respectivul canal își avertizează audiența că ele sunt demersuri pur jurnalistice ale trustului și pot fi supuse unor inadvertențe.

Trăim un paradox: audiențele sunt mari, dar clienții de publicitate nu sunt foarte comfortabili să îți vadă brandurile asociate cu acest context negativ. Canalelor media le convine, căci această audiența crescută îi va avantaja în alocările de bugete din perioada următoare. Adică, chiar dacă nu am acum reclamă, audiențele mari mă ajută să am în viitor. Nu trebuie omis faptul că tot ce trăim zilele acestea are impact negativ asupra economiei și cu toții vom simți în buzunare efectele. Inclusiv trusturile media, agențiile de comunicare, clienții de publicitate.

Platformele globale pot ajuta decisiv la stoparea Fake News

Atenuarea fake news nu se poate face decât fie cu cooperarea platformelor globale, fie cu resestarea și auto-reglementarea industriei. Sau ambele. Nu cred în soluția legislativă.

Trebuie reținut că, dincolo de știri cu miză politică și manipulativă, marea majoritate a subiectelor tip fake news sunt de fapt activități comerciale ale unor “viral hackers” care, pur și simplu, exploatează o vulnerabilitate a ecosistemului de advertising programatic (inventat de Google și amplificat de Facebook, practicat și de multe alte platforme mai mici).

Suntem parte a problemei, cu toții: câtă vreme vom alerga doar după cel mai ieftin click și cea mai ieftină afișare, ca industrie, nu are cum să se schimbe ceva. Cantitatea se produce ieftin, nu cu jurnaliști ci prin prestatori de non-știri la kilogram, nederanjate de adevăr.

Oamenii citesc cu mult mai mult interes „știrea” că fetele din Caracal sunt bine-mersi la o avocată din Paris (știre falsă cât se poate de reală, so to speak, cu trafic de aproximativ 700.000 de afișări, adică circa 700 euro venit potențial/ zi, din 7 poziții de advertising automatizat) decât cea mai recentă investigație muncită de echipa lui Tolontan, de exemplu.

Platformele globale pot limita fenomenul, simplu, în opinia mea: prin o mai atentă verificare la deschiderea oricărui cont de publisher/ încasator de revenues, dar și pentru deschiderea paginilor de brand care pot rula advertising.

De câte conturi bancare de persoană juridică false ați auzit? De ce nu există? Pentru că trebuie să ai o firmă reală cu un administrator real în spate.

Dacă presiunea bursei și a profitului nu lasă loc acestui efort etic din partea player-ilor globali, industria - agenții, clienți, rețele, publisher - poate crea și, mai ales, poate respecta standarde mai stricte. Nu doar tehnice, ci și etice.

Altfel, vom ajunge probabil la intervenția politcului - la un moment dat, când va fi evident că e o problemă reală. Cum e, de exemplu, acum în cazul COVID19 - că vorbim de o consecință cât se poate de directă, imediată și directă asupra siguranței sănătății populației.

Munca de acasă poate aduce agențiile mai aproape de clienți

Este o perioadă dificilă și ciudată, la care învățăm real-time cum să ne raportăm. Lucrurile au evoluat extrem de rapid în ultimele zile. Ne-am început săptămâna normal, cu statusul de luni, dar mărind totuși măsurile de curățenie și dezinfectare de la birou. Însă, miercuri seara deja plecam cu toții cu calculatoarele acasă.

Chiar dacă a fost ceva mai greu să mutăm calculatoarele de la birou (inclusiv desktopuri si monitoare), din motive de securitate a datelor și a păstrării work-flow-ului cu care suntem obișnuiți, asta a fost cea mai bună decizie. Fiecare a plecat cu calculatorul, trasportul fiind decontat, acolo unde a fost cazul, iar conectarea și punerea în funcțiune au fost asistate telefonic de colegul de la IT.

A fost un tur de forță din partea IT-ului pentru a asigura conectivitatea, dar mai ales securitatea datelor și a echipamentelor. Lucrăm cu fișiere mari, mai ales în cazul proiectelor de video așa că lucrul trebuie să se întâmple business as usual. Folosim o soluție de VPN securizată prin care să accesăm cu toții serverele din agenției, exact ca atunci când eram la birou.

Ce s-a schimbat în relația cu clienții noștri este faptul că am renunțat la întâlnirile live. În rest, deja suntem fiecare acasă și lucrăm remote. Avem mulți clienți care lucrează la rândul lor de acasă, așa că informarea de la noi nu i-a surprins, din contra, ne-au felicitat pentru mobilizare și decizie. Am înlocuit întâlnirile cu clienții, dar și cele interne și brainstorming-urile cu video calls. Folosim Zoom cel mai mult, dar și soluții precum WhatsApp și Facebook.

Această perioadă ne va aduce probabil o reducere iminentă de business. Deja, doar în următoarea lună ni s-au anulat 4 evenimente. Zona care va avea de suferit este cea legată de evenimente și activări. Vom lucra remote cât va fi nevoie și ne vom adapta la ce se întâmplă la nivel macro. Sper să ne întoarcem cât mai repede înapoi, sănătoși cu toții și să ne reluăm activitatea la fel ca înainte.

Autoritățile trebuiau să lanseze o platformă de comunicare online

Mai întâi este evident că toți, nu numai oficialii, suntem la prima noastră pandemie și, ca atare, privim și acționăm cu latență la evoluția infecției. Asta înseamnă mai multe lucruri, de la seriozitatea cu care percepem situația până la felul în care ne asumăm responsabilitatea personal. E foarte greu să nu mai dai mâna cu oamenii, să stai acasă, să te abții să nu cumperi de toate. Și asta pentru că nu ni s-a mai întâmplat și privim lucrurile circumspect, la fel cum au luat-o și italienii. Noi avem norocul că suntem mai la est și am văzut ce s-a întâmplat acolo.

Același lucru se întâmplă și cu comunicarea. Este sporadică, neunitară, lipsită de o persectivă profesionistă și nu este ușor de înțeles de către mase.

Din această perspectivă, am fi avut nevoie de un centru unic de comunicare, care ar fi adunat comunicatele și informările tuturor decidentilor și organizațiilor guvenamentale care gestionează această criză și care ar fi avut două roluri: să informeze și să apere împotriva dezinformării.

Deși există un comandament de criză, acesta nu are la dispoziție un instrument de comunicare online centralizator. Ca soluție intermediară, mi se părea fezabil să se contracteze o pagină specială pe cele mai citite trei publicații de știri de pe piață și un redactor să fie în contact direct cu aceste instituții și să organizeze aceste informații într-o abordare oficială a tratării subiectului.

Peste câteva săptămâni cred că vom avea un centru de comunicare, dar rămâne o concluzie importantă pentru viitoarele situații care reclamă această abordare. În această lume a informației instantanee și a multiplelor surse de informații (fiecare cu interesele atașate), o sursă oficială și credibilă unică reprezintă un mare pas înainte în comunicarea cu o populație speriată și dezorientată.

Responsabilitate față de angajați și comunitate

Mai toată comunicarea s-a concentrat zilele acestea în interiorul companiilor. Angajații să fie safe, angajații să cunoască regulile de bază pentru protecția lor, angajații să cunoască protocoalele – dacă apare un caz, dacă închidem sucursale, dacă închidem business-ul etc., angajații să primească informații din cele mai credibile surse, să nu vină la birou dacă au fost plecați șamd.

Cuvintele cheie pentru comunicarea internă sunt transparență, consistență, sinceritate. Nu e o rușine să spui adevărul în situația asta. Cu cât suntem mai transparenți și sinceri cu atât mai multe șanse de supraviețuire avem. Comunicarea trebuie să se facă constant, nu doar o dată. Mai ales cu angajații. Apoi compania trebuie să se uite spre afacere: business continuity, client service, planul de criză (pe care îl avea - sper - la sertar și îl pune în aplicare). Să nu uităm de responsabilitate însă.

Compania trebuie să se gândească la rolul pe care îl joacă ea în această poveste – mai presus de business. Trebuie să ne punem întrebarea: Dacă ajungem la scenariul cel mai sumbru, cum putem să ajutăm comunitatea, din care fac parte atât angajații, cât și clienții noștri? Ce știm noi să facem și ar putea să ajute comunitatea?

Mă uităm la China, fabricile de haine făceau măști din pânză. Citisem o știre și despre Sharp care și-a transformat fabrica de TV pentru a produce măști. Aș vrea să văd și în România astfel de cazuri. Sunt și la noi companii care au avut o reacție bună și rapidă, au luat măsuri care au în vedere sănătatea populației.

Nu cred că este momentul să ne concentrăm pe vânzări, nu cred că este momentul să profităm de situație pentru a vinde un papuc sau un cozonac, este momentul pentru solidaritate. Doar așa o să putem trece peste situație. M-am bucurat să aflu că există pe Facebook deja un grup de suport, cu oameni care se ajută între ei. Unul are spirt, altul făină. Ne întoarcem încet la trocul de altă dată. Și sper să văd cât mai multe companii care să își facă și ele datoria de “cetățean”.

Influencerii ar trebui să se implice în campania de informare

Unul din efectele pe care nu ni le dorim de nicio culoare este să stăm DOAR în logica de isterie. Asta înseamnă că, pe cât posibil, să ne continuăm activitățile cât mai firesc cu putință. Sigur că se schimbă radical datele problemei, dar tocmai de aceea eu susțin continuarea firească a unor lucruri începute deja, respectiv anumite campanii. Nu toate, nici gând toate! Dar cele care nu contravin bunului simț (ca să îi zic așa...) pot merge înainte. Ca să nu asistăm la o rupere bruscă a unui flow care să ne ajute să revenim cât mai repede pe făgașul normal.

Ce înseamnă în acest caz bunul simț? Este o discuție asta. Dar, spre exemplu, o campanie cu influenceri la anumite aplicații sau servicii care să îi ajute pe oameni să realizeze operațiuni DOAR online, nu numai că nu ar trebui oprită, ba chiar bugetată și mai bine.

Recomandarea mea către influenceri, ca o chestie basic pe care ar putea să o facă, este să caute toate sursele oficiale pe care le pot găsi despre această pandemie și să le dea mai departe. Cu îndemnul ca lumea să se informeze de la sursa autorizată, nu ”de pe interneți”. Sau măcar să recomande oamenilor să urmărească sursa principală. Măcar atât.

Cei mai mulți dintre ei, din fericire, și-au găsit deja anumite inițiative de care s-au lipit și pe care le susțin. Sau au lansat ei câte ceva. Ceea ce este bine, este foarte bine.

Nu e momentul pentru economii în comunicare

Cum comunicăm în aceste timpuri? Cu responsabilitate, calm, respect, empatie și autenticitate. Cu gândirea critică dată la maxim și mare atenție la fake news. Strategic și cu tactici clare. Cu viziune și plan pe termen scurt, mediu și lung. Cu viteză de reacție și siguranță, cu putere de adaptare rapidă, cu scenarii de criză multiple și soluții de comunicare pregătite pentru fiecare scenariu posibil și actualizări constante. Cu monitorizare în real time în media și social media.

Cu manuale și proceduri de criză in place, cu celule de criză funcționale și pregătite – cine nu are să-și facă urgent pentru că nicio criză nu lovește de la 09.00 la 18.00 și nici nu trece atât de repede pe cât ți-ai dori, iar varianta “n-o să mi se întâmple mie” e la fel de sigură și eficientă ca apa sfințită. Cu linie directă la CEO, Board și shareholders pentru decizii rapide, asumate și aplicabile imediat. Cu puterea și asumarea de a spune “Nu” lucrurilor pe care le vrea șefu` sau domnu` director, care știi că nu sunt OK.

Ah, și nu e ăsta momentul în care să faci economii și să tai din bugetul și resursele de comunicare - orice e ieftin acum te va costa mult în câteva luni sau în 2021!

Podcast-urile pot contribui numai cu informații de valoare

Dacă podcasterii aduc un plus de valoare informațiilor legat de COVID-19, atunci da, ar trebui să facă episoade despre acest fenomen. Nu trebuie să se uite la subiect ca și la o oportunitate care să le aducă încă 100 de downloads în plus, ci ar trebui să treacă de aceste numere și să caute specialiștii din domeniu (medical, business, personal development, autoritate locală) cărora să le dea o voce și un canal de distribuție. Iar podcasterii să poată să scoată informații utile, care să ajute, să educe și să ofere un plan de la un specialist.

Ori să găsească povești care încă nu au fost spuse de trusturile media, de exemplu să spună povestea omului vindecat de Coronavirus (cum și-a dat seama că are acest virus, cum a fost în carantină, ce medicamente a luat, când a fost informat că e vindecat, ce trebuie să facă în viitor etc). Oportunități sunt multe, însă dacă o vedem doar ca o oportunitate de numere, atunci vom eșua ca și creator de conținut.

Acum trebuie să ne folosim canalele de comunicare pentru a transmite mesaje clare, adevărate, educative și informative către comunitatea noastră. Un exemplu bun de episod legat de COVID-19 a fost făcut de cei de la Recorder pe podcastul lor, On the record, unde au adus un expert în politici publice de sănătate și a explicat despre riscurile adevărate și de ce sunt periculoase știrile alarmiste.

Comunicarea cu clienții și partenerii este esențială acum

O întrebare des apărută în firme este cum vor fi ele afectate de epidemia de COVID-19 și ce pot face ele pentru a compensa efectul economic negativ. Sunt firme care fără să facă nimic au văzut creșteri spectaculoase ale business-ului: FMCG, food-retail, magazinele online, procesatorii de plăți, producătorii de software pentru conferințe online etc. Restul firmelor sunt și vor fi puternic afectate de măsurile de izolare luate de autorități.

Totuși trebuie să nu uităm că nu s-a decretat stare de urgență și că toate legile și regulamentele rămân în vigoare, inclusiv GDPR. Însă GDPR ne ajută în aceste zile. Orice firmă își poate contacta clienții, partenerii, furnizorii, foștii clienți, parteneri, furnizori, cu informații utile despre prevenția infectării cu coronavirus. Într-un e-mail se pot pune sfaturi utile, link-uri către surse veridice de informații, măsuri luate de către firmă – lucruri utile pentru recipient. Lucruri pe care s-ar bucura să le citească și pe care ar trebui să se aștepte să le primească.

Temeiul legal pentru această prelucrare este interesul legitim al organizației de a-și educa și proteja clienții, partenerii, furnizorii, foștii clienți, parteneri, furnizori. Nu, tot nu se poate da mail la o bază de date „închiriată” sau „cumpărată” (cold-emailing). Dar da, dacă firma a avut o relație de business cu o persoană îi poate trimite o astfel de informare utilă.

Faptul că firmele pot da astfel de mesaje nu înseamnă că pot să bage în ele și reclame la produse, la discount-uri, la promoții etc. Considerați un astfel de mail o ocazie de a arăta clienților, partenerilor, furnizorilor cât și celor cu care nu mai lucrați faptul că firma ia măsurile necesare de prevenție și ajută și pe alții să ia măsurile necesare de prevenție.

Nu uitați să adăugați la sfârșitul mail-ului un „disclaimer” care să sune cam așa: „primiți acest mail în temeiul interesului legitim al operatorului de date X de a-și educa și proteja partenerii de business. Dacă nu mai doriți să primiți astfel de mesaje vă rugăm răspundeți la acest mesaj indicându-ne acest lucru. Pentru mai multe informații vizitați notificarea noastră de prelucrare a datelor cu caracter personal la adresa Y”.

Cu gândul la ce putem păți offline, uităm că ne putem infecta și online

Subiectele de actualitate sunt adesea folosite de atacatori în campanii de spam, iar subiectul Coronavirus (COVID-19) nu este o excepție. Aceste mailuri nesolicitate au ca scop infectarea utilizatorilor sau furtul de date personale sau financiare, sub pretextul că linkurile sau fișierele incluse în mail oferă informații noi sau produse ce ar putea proteja împotriva infecției.

Cum ne putem proteja? E important, în primul rând, să verificăm cu atenție adresa de la care am primit mailul. Este o sursă sigură? Dacă mailul conține fișiere în attachment, e important să verificăm tipul fișierelor. Chiar dacă par fișiere de tip document sau imagine, este foarte posibil să fie unul executabil și bineînțeles infectat.

Chiar dacă linkul din mail pare în regulă, e important să nu dăm click, deoarece ne poate redirecționa către pagini infectate. Dacă utlizatorul nu are o soluție de securitate care să verifice linkul, poate tasta numele paginii web în browser, pentru a vedea dacă este una legitimă.

Dacă oferta din mail pare legitimă, iar mailul pare să conțina inclusiv logo-uri sau imagini ale unor organizații de renume mondial, precum Organizația Mondială a Sănătății, greșelile gramaticale din conținutul mailului pot fi de asemenea un indiciu că e vorba de spam.

Este recomandat ca orice mesaje online ce promit oferte sau reduceri incredibile la produse aflate la mare căutare, precum măști de protecție, echipamente de protecție sau dezinfectat, să fie privite cu circumspecție. Faceți cumpărături online doar de la comercianți cu care ați mai lucrat în trecut, care au o reputație bună și doar vizitând direct pagina comerciantului. Este recomandat să folosiți o soluție de securitate care este capabilă să identifice atât fișierele infectate din attachment, cât și linkurile frauduloase din mesajele primite.

Pentru mai multe informații cu privire la Coronavirus, este recomandat să verificați sursele oficiale și să tratați orice mesaj nesolicitat ce promite informații sau oferte exclusive ca pe o pontențială sursă de infecție.