[din când în gând] - cel mai gălăgios silent party pe care-l știi

Pentru prima oară după ceva vreme, se lasă cu petrecere. E o petrecere la care până acum ai refuzat să mergi, dar acum n-ai încotro, accepți. E o petrecere de cartier, într-un bloc oarecare, la un etaj oarecare, într-un apartament oarecare. Poate fi oriunde, dar totuși e la tine. Aici, datorită spațiului restrâns, ești și invitat, și DJ, și gazdă. Pluritatea rolurilor nu te sperie, din contră, te încurajează să vezi lucrurile din mai multe perspective. Așa că îți oferi ceva de băut, pui o melodie care-ți place și o lași să te pătrundă. Nu dai boxele prea tare pentru că deja inima-ți bate tare pe post de bass. Închizi ochii și-ți vine să te miști, să te unduiești, să dansezi în felul ăla dubios și ușor cringe pe care nu-l știe multă lume, dar care te face să te simți fericit, indiferent de câtă lume s-ar uita câș la tine.

Chestia e că nu se uită nimeni – n-are cine. Îți dai seama că ăsta e un dans solo între patru pereți și te trezești parcă dintr-o transă. Îți dai seama că asta nu e chiar petrecerea aia clasică, e mai mult un soi de silent party care a izbucnit pe dinăuntru – înăuntru, în bloc, înăuntru, în apartament, înauntru, în tine. Și e curios: cum poate ceva atât de liniștit ca un silent party să producă atâta zgomot?

Poate ți-ai dat seama până acum: e vorba despre tine, poate ieri, poate azi sau poate mâine. E vorba despre toată liniștea asta care ne înconjoară, care la început ne mângâie, dar care în final produce foarte multă gălăgie. Gălăgie care dă petrecere înăuntrul tău și care mai invită și altă lume: frica, angoasa, anxietatea. E un univers nou, fascinant și terifiant deopotrivă: înăuntrul tău, locul ăla unde ești mereu și niciodată; locul ăla în care ajungi când ești singur; locul ăla pe care acum nu-l mai poți evita. Așadar, ce e de făcut cu toată gălăgia dinăuntru, născută din prea multă liniște?

Să stai singur, tu cu tine, separat de restul lumii poate foarte ușor să devină o zonă de disconfort, din simplul motiv că incertitudinea, fricile, confuzia intră peste lucrurile pe care le-ai putea face pentru a-ți genera plăcere și pun stăpânire pe ele. Acolo înăuntru sunt multe întrebări și poate nu la fel de multe răspunsuri, lucru care te poate speria și te poate determina să fugi. Totuși, tot acolo înăuntru poți găsi înțelegere, creativitate și inspirație. Te-ai gândit să dai petrecere cu lucrurile astea?

Paharele goale fac cel mai mult zgomot și așa e și cu noi: când viața noastră cândva dinamică este pusă pe pauză, mintea ne-o ia la sănătoasa și își pune probleme pe care poate nu și le-a pus până acum. De-asta, atunci când face scandal, aleg să-mi abordez golul interior cu căldură și curiozitate. Îi vorbesc ca unui prieten și caut să văd de ce se simte așa de fapt. Căci, cred, odată ce ne cunoaștem mai bine, conviețuirea e mai ușoară. Prin explorarea interiorului cred că poți deveni mai creativ, transpunând ceea ce simți în ceea ce faci, și, desigur, poți reuși să-i înțelegi mai bine și pe ceilalți. Și, în final, cred că este vorba despre o alegere, anume să-ți alegi perspectiva prin care analizezi și percepi lucrurile, să-ți alegi lentila prin care vezi lumea.

Înainte de „pa-pa”, te las cu o întrebare: cum e să trăiești în capul tău și ce întrebări îți pui?

Sunt Sabrina și îți scriu din Cuib, din când în gând. Așa am numit această scrisoare – o scrisoare despre tine și despre mine, unde gândurile noastre se pot întâlni și discuta. Săptămânal, îți voi împărtăși din frământările și gândurile mele, voi încerca să mă conectez cu tine prin ele și mă voi lăsa inspirată de ideile tale și de tine. Pentru că vreau să creştem împreună, îmi doresc să-mi scrii și tu, să-mi împărtășești povestea ta, iar gândurile noastre să se conecteze pe pagina asta. Măcar din când în gând.

Dragă <<Prenume>>,