Salut!
Luna aceasta explicăm mai multe aspecte legate de protestele din Franța și Ungaria și despre cele mai noi controverse din lumea rețelelor de socializare și presiunile asupra companiilor media și jurnaliștilor. Îți recomandăm și podcast-uri sau infografice pe diverse subiecte, printre care inegalitățile de gen și diferențele de atitudine dintre tineri și generațiile mai în vârstă.
Lectură plăcută și sărbători fericite!
Echipa OpenPolitics
Reformele promovate de președintele francez Emmanuel Macron au stârnit proteste masive, care durează de mai multe săptămâni. Scânteia inițială pare să fi fost creșterea taxelor la carburanți, dar guvernul este criticat pentru mai multe politici care vor afecta inițial mai ales pe cei mai puțin înstăriți și cei mai vulnerabili pe piața muncii. Administrația franceză și-a propus să atace șomajul ridicat și creșterea economică lentă prin măsuri care, printre altele, au făcut mai simplă concedierea personalului, au scăzut pensiile și micșorat taxele pentru cei mai bogați cetățeni.
Aceste măsuri nu au fost o totală surpriză, având în vedere că se regăseau în platforma pe care a candidat Macron. Dar nu toți protestatarii l-au votat pe el, și în plus, parte din problemă pare să fie faptul că acum au fost implementate reformele dureroase, în timp ce întârzie alte măsuri care să ajute șomerii și alte categorii vulnerabile. Președintele francez a anunțat concesii - precum creșterea salariului minim și renunțarea la mărirea taxei pe carburanți - dar rămân neclarități legate de promisiunile sale. Între timp, manifestațiile continuă, ceva mai puțin susținut decât înainte. (Washington Post, Reuters, NPR, BBC, Le Monde, Guardian)
Și guvernul maghiar condus de Viktor Orban se confruntă cu proteste la care au participat zeci de mii de oameni, declanșate de un proiect de lege care ar permite angajatorilor să ceară până la 400 ore suplimentare pe an fără a fi obligați să plătească angajații pentru ele decât în interval de trei ani. Deși nu este prima oară când Orban se confruntă cu manifestații de amploare, de această dată forțele opoziției par mai unite, protestele sunt propulsate și de sindicate, iar guvernul pare mai puțin dispus, deocamdată, la compromis.
Tot în această lună, universitatea americană din Budapesta, Central European University (CEU), fondată de George Soros, a anunțat că își va muta treptat activitățile educaționale la Viena. S-a întâmplat după doi ani de incertitudine privind viitorul CEU în Ungaria, care au început cu modificări legislative ce au țintit în mod special universitatea văzută ca un „bastion al liberalismului” și s-au încheiat cu refuzul guvernului Orban de a semna un acord cu Statul New York, acord necesar pentru satisfacerea unor condiții legale impuse de administrația maghiară. Acest lucru s-a întâmplat în contextul altor presiuni asupra libertății mediului academic, ONG-urilor și mass media, din ultima perioadă.
Ungaria este amenințată cu sancțiuni iar dreptul său de vot în Consiliul European ar putea, teoretic, fi retras pentru încălcarea sistematică a valorilor UE. Însă acest lucru este puțin probabil, având în vedere că este necesar acordul tuturor statelor membre pentru o astfel de măsură. Între timp, Fidesz, partidul lui Orban, rămâne membru al grupului creștin democrat din Parlamentul European. Nici administrația Trump nu s-a distanțat de liderul maghiar, iar eșecul emisarului american la Budapesta de a facilita o înțelegere privind CEU poate fi văzut și într-un context mai larg: încă o schimbare ușoară de politică externă într-o tentativă a președintelui de a „îndulci” relațiile cu un lider autoritar, o abordare care însă nu pare să producă rezultate concrete. (Vox, Guardian, Reuters, Independent, European Parliament, Wikipedia, Politico, New York Times, Washington Post)
Relațiile tensionate dintre politicieni și presă par să fi ajuns la noi extreme în mai multe colțuri ale lumii în ultimul an: de la atacurile constante ale președintelui Trump la adresa publicațiilor și TV-urilor americane care îl critică, până la presiunile și încercările de acaparare a politicii editoriale a mai multor companii media din Polonia și Ungaria. În plus, 80 de jurnaliști au fost uciși pe tot mapamondul în ultimul an - cu 7% mai mult decât anul trecut, făcând din 2018 un an fără precent în această privință - inclusiv în țări membre ale Uniunii Europene (precum Slovacia), dar și în SUA (atacul armat de la Capital Gazette), Siria sau Afghanistan.
În timp ce unele studii sugerează că publicul pe care îl servește presa ar avea mai mare încredere în jurnaliștii și publicațiile care își apără muncă în fața atacurilor (de exemplu, coalizarea mai multor publicații din SUA împotriva discursului președintelui Trump care a numit presa drept “inamicul poporului”), alte voci văd o legătură între discursul agravant al politicienilor contra mass media și validarea agresiunilor comise de cetățenii încurajați de o astfel de retorică (precum bombele artizanale trimise la sediul mai multor organizații media de un suporter al lui Trump, în octombrie).
În Polonia, presa independentă este supusă unor presiuni majore din partea politicienilor aflați la putere. Gazeta Wyborcza (una dintre cele mai mari publicații din țară, care ajunge lunar la peste 6.5 milioane de oameni online și 2.5 milioane cu ediția printată) și Newsweek sunt țintele mai multor procese în urma dezvăluirilor recente despre corupția din sistemul financiar-bancar, iar un cameraman al postului TV TVN (deținut de compania americană Discovery) a fost acuzat de propagandă nazistă după difuzarea unui reportaj filmat cu camera ascunsă care arăta activitățile unor grupuri neo-naziste din Polonia. La acțiunile în instanță împotriva presei se adaugă și un alt fel de presiuni legate de direcționarea discreționară a publicității companiilor de stat doar către companiile media obediente sau tăierea în instituțiile publice a abonamentelor la publicațiile critice puterii și reducerea accesului jurnaliștilor în instituții.
În Ungaria, după ce în timpul anului s-a format un mare conglomerat de publicații pro guvern (peste 400 de ziare și TV-uri, inclusiv toată presa scrisă regională), un nou decret al primului ministru Orban exceptă gigantul media de la reglementările legale privind concentrarea pieței media în încercarea de a controla cât mai mult din mass media și informațiile care ajung la populație. (OpenPolitics.ro, Reporters without borders, Boston Globe, New York Times, International Press Institute, Journalism.co.uk, Gazeta Wyborcza, Reuters, Sage).
Platforma de micro-blogging și socializare Tumblr a impus o interdicție a conținutului licențios sub formă de poze, videoclipuri, GIF-uri sau ilustrații, dar va permite textele de natură erotică, imaginile nud în scopuri artistice ori educaționale (pe lângă alte excepții, precum una pentru imaginile cu femei care alăptează). Eliminarea postărilor nepermise se face prin software, automat, dar există și moderatori umani la care ajung deciziile contestate de utilizatori. Anunțul a stârnit reacții nu doar pentru că astfel de politici sunt dificil de aplicat în mod consecvent și corect, ci și pentru că Tumblr a fost considerat un „spațiu sigur” de către diferiți artiști, lucrători sexuali și tineri (LGBT și nu numai), unde aceștia puteau până acum să se exprime liber și să socializeze conform altor norme decât cele de pe alte platforme.
Deținut, printr-un subsidiar, de către o mare companie de telecomunicații americană (Verizon), Tumblr nu este doar un „spațiu sigur” ci și o platformă pe care proprietarii ar vrea să o monetizeze mai mult. Conținutul „pentru adulți” reprezenta, potrivit unor experți, un posibil obstacol în acest sens. Există speculații că eliminarea aplicației Tumblr din Apple Store - pe baza suspiciunilor că ar găzdui pornografie infantilă - ar fi precipitat anunțul, dar schimbarea de politică era pregătită de ceva vreme. Chiar și în S.U.A., sunt presiuni din ce în ce mai mari ca platformele să facă ceva pentru a preveni proliferarea unor probleme precum traficul de ființe umane ori pornografia infantilă. Însă reglementarea conținutului generat de utilizatori, mai ales dacă nu este făcută cu mare atenție și transparență, poate periclita chiar aspectele care au făcut o platformă un spațiu atrăgător sau „sigur” pentru utilizatorii săi. (Vox, The Verge)
