Citește scrisoarea în browser
Arhiva tuturor scrisorilor trimise până acum.

Dragă <<Prenume>>,

Cu toţii ne naştem programaţi genetic să căutăm afecțiune și îngrijire în relațiile cu ceilalți (de altfel, stabilirea de relații fiind una dintre nevoile noastre), iar persoanele care ne oferă aceste lucruri devin cele mai importante din viaţa noastră. În acest fel se formează, între noi şi persoana (sau persoanele) respectivă (respective) o legătură emoţională puternică, bazată pe instinct, numită ataşament. Acesta te împinge încă de mic să cauți sprijin și apărare la persoana de referință, în caz de pericol.

Totuși, atașamentul nu este echivalent iubirii. Vorbim despre o conexiune emoțională de lungă durată, în care unul dintre indivizi este vulnerabil, iar celalalt este securizant, aduce confort în respectiva relație, iar separarea de această persoană produce disconfort. Un exemplu concret ar putea fi relația cu mama, tatăl, sora, fratele sau bunicii tăi (depinzând care dintre aceștia a fost mai prezent în creșterea și dezvoltarea ta) și modul în care tu percepi emoțional o perioadă mai lungă de timp fără ei.

Desigur, și acest proces pornește de la creier. Relațiile noastre din trecut construiesc structurile creierului, pe care noi ulterior le folosim pentru a relaționa cu ceilalți pe tot parcursul vieții. Experiențele din copilărie se codifică în circuitele neuronale și crează anumite reguli cu care operează fiecare persoană pe tot parcursul vieții. Altfel zis, creierul tău construiește niște pattern-uri ce vor sta la baza relațiilor viitoare cu ceilalți. Astfel, tindem să replicăm relațiile noastre din copilările (tipurile de atașament) și când suntem adulți: la școală, cu prietenii, la job. În acest context, cum te raportezi la mediul exterior ție? Sau, altfel zis, cine ești când nu te mai raportezi la exterior?

Cu ideea de atașament m-am întâlnit prima oară după ce mi-am dat demisia de la un job în urmă cu ceva timp. Deși mă bucuram de decizia făcută, nu puteam înceta în a-mi face procese de conștiință că „am dat cu piciorul în această șansă ce mi-a fost oferită”. A durat câteva luni bune, să înțeleg că nu despre recunoștință era vorba, cât despre modul în care eu (încă) mă raportam la job. Stilul meu de atașament era ambivalent: nu voiam nici să plec, nici să rămân. A fost nevoie de multe ore de lucru cu mine în care să încerc să-mi înțeleg propriile reacții, valorile la care mă raportez și, cel mai important, ce îmi doresc. Și, desigur, să mă creditez pentru alegerea deja făcută. Pentru că, până la urmă, un job e un job, iar noi facem diferența în respectivul loc. Căci, indiferent ce ai face, contează să te simți bine făcând-o.

Nu este un subiect deloc ușor, recunosc, și trebuie să fii răbdator și deschis pentru a înțelege pe deplin aceste stiluri. Totuși, sper că te-am făcut măcar puțin curios. Mai jos am pregătit câteva recomandări pentru tine, care sper să inspire căutări ulterioare.

Mic ghid al stilurilor de atașament

Sigur, nu putem vorbi despre atașament fără să-ți spun puțin și despre stilurile de atașament. Pe scurt, există patru modele: sigur, evitant, ambivalent și dezorganizat. Fiecare influențează altfel comportamentul nostru. Îți las aici un articol nu foarte lung, care îți povestește despre fiecare în parte. Aici poți găsi ceva un pic mai detaliat, împreună cu impactul acestor stiluri în viața noastră ca adulți.

Cele 4 stiluri de atașament și cum îți influențează viața la muncă

Aceste 4 modele ne însoțesc peste tot, inclusiv la muncă. Stilul pe care îl ai afectează și impactează în mod direct relațiile pe care le construiești cu superiorii și colegii tăi și e relevant să conștientizezi întregul proces pentru a ajunge la un echilibru. Îți las acest articol care sper să te ajute în acest proces de auto-cunoaștere.

Care este stilul tău de atașament, raportat la partenerul tău?

În mod cert, aceste stiluri sunt vizibile în comportamentul nostru și în contextul relațiilor pe care le avem cu partenerii noștri. În acest sens, îți las acest video realizat de The School of Life, despre care am mai adus vorba în scrisorile pe care ți le trimit. Aici vei găsi trei dintre cele patru stiluri, explicațiile lor, precum și modul în care interacționezi cu celelate modele (odată ce l-ai stabilit pe al tău).

Redescoperindu-mi fiica pe Instagram

Mereu mă gândesc cine și cum suntem când trăim în online. Sigur suntem altcineva, accentuăm alte aspecte din viețile noastre și vorbim/scriem diferit decât o facem în realitate - suntem niște personaje sau, cel puțin, asta vrem și încercăm. Sau poate că încercăm să fim cine nu avem curaj să fim (și să ne asumăm) în offline. Oricum ar fi, uneori pare că simțim mai multe în varianta noastră virtuală, iar acest articol spune o poveste frumoasă pe această temă.

Îmblânzirea minții care cere

Faptul că ne dorim și cumpărăm lucruri, bazându-ne pe o proiecție a cum credem că ne vom simți odată ce le avem nu este un secret. De cele mai multe ori însă, proiecția nu este echivalentă cu realitatea, astfel că rămânem dezamăgiți și ne dorim alte lucruri de care, la fel, este foarte posibil să rămânem dezamăgiți. Societatea ne-a învcățat să ne atașăm de lucruri, iar dacă vrei să afli mai mult despre cum să te educi în a te detașa emoțional de acestea, îți recomand acest articol.

Cum e să pierzi un job bun

Tot legat de atașamentul pe care îl avem (sau nu) față de job și muncă îți las și acest articol foarte interesant, mai ales pentru întrebarea de la urmă: "când tragi linie, la final, ei bine, cum vrei să fii ținut minte sau cum vrei să te ții tu minte?". Despre România bunicilor noștri, război, comunism și viața între personal și profesional (care era tot una atunci).

Notre D(r)ame de Paris

Zilele trecute a izbucnit un incendiu în interiorul Catedralei Notre Dame, flăcările distrugând o parte din clădire. La vederea flăcărilor, francezii și nu numai au înlemnit pe străzi, au început să se roage și și-au lăsat lacrimile să stingă măcar focul interior. Trecând peste atașamentul lor pentru acest simbol istoric, îți las aici un articol despre istoria Catedralei (căci mi-am dat seama cu această ocazie că nu știu multe despre ea), iar aici poți găsi un video 360° cu interiorul acesteia înainte de incendiu (dacă asemenea mie nici tu nu ai apucat să ajungi la Paris).

Despre iubire, gen și emoții

Hellen Fisher este antropolog și studiază dragostea așa cum este ea înțeleasă și trăită diferit de fiecare gen, este expert în ceea ce se numește „romantic love” și analizează evoluția emoțiilor la oameni. A avut 3 discursuri TEDx până acum și îți recomand să le asculți cronologic aici.

Modern Love

După cum am zis și mai sus, atașamentul nu este echivalent cu iubirea - dar ar putea fi în povestea ta. De aceea îți recomand Modern Love, un podcast-meditație, ce urmărește poveștile de dragoste și experiențele invitaților, pornind de la niște eseuri scrise de aceștia.

Visages, Villages

Agnès Varda, regizor francez, şi fotograful şi muralistul JR sunt coregizorii şi naratorii acestui documentar. Cu toate că aparţin unor generaţii diferite, Varda (90 de ani la acel moment) şi JR (35 de ani) apar ca suflete pereche, împărtăşind pasiunea pentru imagini şi maniera în care sunt create, prezentate şi transmise mai departe. Cei doi călătoresc prin mai multe sate din Franţa, în camioneta lui JR transformată în studio foto, întâlnesc localnici, le descoperă poveştile şi le transformă portretele în imense fotografii murale. Le expun pe case, hambare, faţade de magazine sau trenuri şi scot la iveală umanitatea subiecţilor şi pe cea proprie. Trailerul îl poți găsi aici.

În final, te las și cu o întrebare: De ce anume te simți atașat în prezent și cum te impactează?

Dacă ți-a plăcut această scrisoare, dă-o mai departe și prietenilor:

Forward

Sunt Sabrina și îți scriu din Cuib, din când în gând. Așa am numit această scrisoare – o scrisoare despre tine și despre mine, unde gândurile noastre se pot întâlni și discuta. Săptămânal, îți voi împărtăși din frământările și gândurile mele, voi încerca să mă conectez cu tine prin ele și mă voi lăsa inspirată de ideile tale și de tine. Pentru că vreau să creştem împreună, îmi doresc să-mi scrii și tu, să-mi împărtășești povestea ta, iar gândurile noastre să se conecteze pe pagina asta. Măcar din când în gând.

Cu emoție,
Sabrina

Primești acest e-mail pentru că ești spectator fidel de-al Cuibului sau pentru că te-ai abonat la acest newsletter. Dacă nu mai vrei să primești scrisori de la mine, găsești formularul de dezabonare aici.

CUIBUL ARTIȘTILOR

Facultatea de Ingineria Instalațiilor
BD. Pache Protopopescu nr. 66
București

România

This email was sent to <<Adresa de email>>
why did I get this? unsubscribe from this list update subscription preferences
sabrinacanea.ro · București · București 031806 · Romania