|
Ești baby <<Prenume>>, sunt baby Sabrina și împreună explorăm un tărâm de joacă. Avem aici tot ce ne trebuie pentru maturitatea noastră: jocuri, parteneri de joc și libertatea de a ne juca. Te uiți în jur și ți se pare așa frumos tot, încât ajungi la concluzia că Dumnezeu sigur a fost copil. Ca orice teren de joacă, acesta este împrejmuit de un gard, iar fiecare zonă din acest loc este bine delimitată de cealaltă. Dacă vrei să te dai pe tobogan știi clar unde poți face asta, iar dacă vrei să joci șotronul știi că există un loc dedicat pentru această activitate. De aici, poți vedea situația în două moduri: aceste delimitări există pentru a-ți face treaba de copil mai ușoară sau scopul lor este de a-ți trasa limitele.
Nu prea are rost să alegi, căci, indiferent ce vârstă ai, cât de inteligent sau educat ești ori funcția / rolul pe care îl îndeplinești în viața cotidiană, modul în care funcționezi și în care (alegi să) îți trăiești viața este destul de simplu: regulile sunt cele care îți spun cum să circuli. Căci, oricât de multă libertate îți dorești sau pretinzi că ai, aceasta vine la pachet cu responsabilitate și cu nevoia de a reglementa această libertate pe baza unor norme. Iar ele au existat dintotdeauna: o primă rundă de „terms and conditions” a avut loc chiar pe Muntele Sinai, când Moise a primit de la Dumnezeu tăblițele cu cele zece porunci și pe care le-a împărtășit celorlalți. De atunci încoace, omul a cunoscut reguli sub multe forme: normele unui trib, contractul social, regimurile ideologice, casătoria ori testamentul. Reguli pentru viață și pentru moarte.
Ele sunt pârghia noastră dinspre haos înspre ordine. „Oamenii au nevoie de principii ordonatoare, pentru a evita instaurarea haosului. Avem nevoie de reguli, standarde, valori — și luați singuri, dar și luați împreună. Suntem niște animale de povară, obișnuite să tragă la jug. Avem nevoie de o încărcătură care să ne justifice existența mizerabilă. Aceasta înseamnă ordine”, spune Jordan B. Peterson, psiholog canadian, despre nevoia unor principii după care să ne trăim viața. Iar nevoia de ordine o vedem în toate „structurile” pe care le creăm și urmăm, de la tradiție, la valori culturale, la rutină, la reguli de conduită și de bune maniere. Și, în contextul în care, prin modul în care ne limitează sfera de acțiune, mă întreb cine sau cum am fi fără reguli?
|
