#22 · Gujoane de pui, încălzire globală și sugar rush

Se fac 4 luni de când fiecare duminică e Duminica Fără Social Media Povestită Luni Dimineată.

În fiecare duminică din ultimele luni, m-am trezit (la fel de devreme ca deobicei), nu m-am dat jos din pat și-am citit tot internetul (i.e. ce-am mai adunat prin Pocket, sau cine știe cât la sută din vreo carte cu care am întârziat la Book Club).

În fiecare din duminicile astea am reușit să citesc mai mult decât mi-am propus, tocmai fiindcă mi-am făcut timp pentru asta. (Și tocmai pentru că m-a luat valul cititului, am adunat mai jos e o întreagă listă de lecturi suplimentare, numai bune de degustat în august.)

Am simțit că duminicile astea au fost mai lente, mai lungi și mai altfel. Ceea ce vă doresc și vouă, dacă asta vă lipsește.

#caștiințaînbucate

Încă o dată despre nutriție, cu ochi critic: care-i treaba cu porțiile marcate pe ambalaje (în UK) și cum ne influențează ele viața. Vă provoc să vă uitați de acum încolo pe toate produsele ambalate pe care le cumpărați și să urmăriți cum stăm și noi la determinarea porțiilor.

La fel și nu prea, there is no such thing as a sugar rush. O fi așa sau nu, poate încă o dovadă că totul e work in progress, chiar și știința despre mâncare.

#bucătăriaexperimentelor

Gin de soc, murături cu shiso și un plan să testez rețeta asta koreană care nu-mi dă pace de când am descoperit-o.

#foodphotography&Co

În iulie am vorbit la Electric Castle Talks despre fotografie culinară și cum să pui pătrunjel în tocană (rezumatul meu plastic la o sâmbătă călduroasă, în care am trăncănit despre cum facem mâncarea să arate mai bine, cum facem fotografii mai bune și cum alegem props). A fost mi-nu-nat, deși n-aș fi crezut vreodată că vorbitul în public ar putea să fie my thing.

+Cumva despre fotografie, dar mai pe ocolite, un articol grozav despre istoria designului de farfurii asiatice. Cele cu model complicat, pe care le găsiți în toate magazinele de gen. Ca data viitoare când alegeți props, să știți ce și cum.

+ WIshlisted, această nebunie de carte a lui Andrew Scrivani, That Photo Makes Me Hungry.

#digest (în loc de Triferment)

>>China e cel mai mare producător de morcovi, dacă nu știați. Și dacă vreți să vă impresionați prietenii cu un șir întreg de foodie facts and figures, avem o listă numai bună de 35. Aici.

>>Tot ce-ai vrea să știi despre healthy eating (sic!), într-un singur articol.

>>Helen Rosner once more, de data asta în podcastul Longform.

>>Ascultând-o pe Helen, am dat de bijuteria asta: un articol care urmărește tot ce se întâmplă într-un restaurant de la deschidere la închidere, și contabilizează clienți, feluri de mâncare, băutură, bani. În final, un calcul rezumat îți spune exact cât costă tot spectacolul vs cât vinde de fapt restaurantul într-o seară. Side-note: citind asta, nu pot să nu mă gândesc cât de puțin (și de prost) vorbim despre bani în România. Mi-ar plăcea la nebunie să avem măcar un restaurant care să fie de acord să-și deschidă porțile într-o seară pentru o asemenea investigație. Știți vreun astfel de loc?

>>Fangirling Helen Rosner așa cum mă știți, faza 8712942685: cum să scrii 9000 de semne despre gujoane de pui?

>>"În țara lui Mură-n Gură,
Totu-mi este pe măsură.
Când mă scol de dimineaţă,
Nu la șapte, ci la zece,
Vine-o tavă cu dulceață
Și-un pahar cu apă rece.

Şi dulceața zice: ia-mă!
Şi paharul zice: bea-mă!
Ia-mă! Bea-mă!
Ușor de zis!
Însă gura s-o deschizi,
Nu-i deloc așa ușor!
– Ajutor! Ajutor!
Lingurița, grijulie,
Îmi deschide gura mie.
Ei, așa mai merge, zic,
Dacă mă ajuți un pic!"

Eu am crescut cu poezia asta de Nina Cassian, și e cel mai bun intro care mi-a venit citind despre un restaurant hands-free (!) în care chelnerii îți dau de mâncare.

>>Încălzirea globală ca încălzirea globală, dar dac-o ținem în ritmul ăsta, ce mai bem? Implicații în industria vinului din California, aici. (Și despre mâncare și încălzire globală, tot din Bay Area, aici.)

>>Samin Nosrat (we all know and love from "Salt, Fat, Acid, Heat") și-a luat un câine (o cheamă Fava Bean <3) și plănuiește câteva multe luni de pauză, călătorit și redescoperit. Ultimul ei articol din NY Times? Despre farro și brânză.

>>The rise and fall of French Cuisine. Atât.

>>Întrebare de 100 de puncte: care-ar fi oare cel mai eficient mod să-ți organizezi bucătăria? Două răspunsuri diferite: via Mark Bittman și via Prăjiturela.

>>Imbold a adunat în cărticica asta minunată tot felul de rețete din Transilvania, de la ciorbă de salate, la hrenzăle cu telemea, salată de raci și înghețată de sfeclă cu dovleac copt și brânză de capră.

>>Rețete de lipii via Grădina Istorică și atelierul minunat cu Andreea de la Miez.

>>Cu toții avem colegul ăla mai catolic decât Papa care e pus să ne demonstreze el nouă cât bine se poate face dacă reciclăm toate recipientele de mâncare din plastic, și le trântim direct la colectare, după ce-am terminat masa. Dacă și voi dați ochii peste cap ca mine, știind bine că tot plasticul trebuie să fie curat ca să poată fi reciclat, nu vă mai enervați și data viitoare doar dați un share de aici via Biodeck. Lumea e plină de bună intenții, insuficiente informații și prea multă lene să spele plastic. /rant over

>>Redacția DoR a plecat cu casa-n spate și s-a mutat pentru o săptămână la Târgu Mureș, de unde s-a întors cu o tonă de povești: despre rubarbă, brânză ca în Alpi, unde se mănâncă bine în Târgu Mureș și povestea J'ai Bistrot.

>>Noi restaurante la orizont, Szikra și Blid.

Cătă