Anul în care teatrul a devenit un fel de teatru-film de artă
Dacă în 2020 după lockdown, lumea teatrului a crezut că mai are un pic de îndurat și totul va reveni la normal, în 2021 starea de spirit s-a înrăutățit. 

Anul tonelor de poezie cu tușe satirice groase și/sau cu viziuni apocaliptice ori distopice
Când a venit pandemia, literatura română contemporană a început să se bucure subit de mai mult interes, se știe. Ca vânzări, poezia pe alocuri se apropie acum de proză. 

Proza - surse de informare diverse, chiar dacă nu mai contează atât de mult critica literară
Poate că dezamăgirea socială renaște apetitul pentru ficțiune și ne întoarce către lumile imaginare și către noi înșine. 

O lume la fel de grăbită, care nu are prea mult timp de reflecții și polemici intelectuale
În zona socialului există o corelație între variabilele ce desenează harta social-societală și dinamica fluxului de cercetare academică și non-academică. Chiar și cuvintele-cheie sunt o probă în acest sens: capitalism, economie, ideologie, național-comunism, critică socială etc.

Anul în care filmele s-au concentrat ceva mai mult pe om
Din multe puncte de vedere, anul 2021 în cinematografia românească a fost și el caracterizat de o senzație de falsă normalitate, de normalitate pretinsă, dar nu în totalitate interiorizată.