|
|
|
Nicoleta Rădăcină
nicole@decatorevista.ro
|
|
Concentrat într-un shot: de ce să feminizăm funcțiile ocupate de femei, cum diagnosticăm bolile copacilor și la ce ne uităm la OWR.
|
|
Până să văd că redacția Diez din Republica Moldova a decis încă din 2016 să feminizeze funcțiile pe care le ocupă femeile în articolele lor – doctoră, manageră, ministră – nu am chestionat niciodată instinctul de a-mi spune reporter, nu reporteră (mai sună și ciudat, nu? pare o scuză bună), nu jurnalistă. Adică nu am chestionat statu-quo-ul.
Vorbind cu alte femei, am conștientizat că n-am făcut-o dintr-o combinație de rușine elitistă de a vorbi incorect (ministră nu există în DEX, spre exemplu) și o rezistență la schimbare (pe care o văd și-n alte aspecte ale vieții mele); poate chiar un sexism internalizat?
Mai știu femei care aleg să folosească variantele masculine pentru că se identifică mai degrabă cu filiera anglofonă, unde cuvintele sunt în mare parte neutre (journalist, firefighter) și nu le feminizezi decât dacă vrei să atragi atenția că o femeie face X – și se întâmplă în general într-un context peiorativ. Asta în ideea că un job sau o funcție implică același lucru, indiferent că în spate e un bărbat sau o femeie.
Problema e că în română n-avem varianta neutralității, ci mai degrabă dominația masculinului în toate cotloanele culturii, care poate fi neutralizat prin feminizare (ca alternativă). Limba este putere, mi-au spus și o scriitoare, o poetă și regizoare și o activistă cu studii de gen. Uite de ce:
Miruna Pantel, membră a Centrului FILIA și activistă pentru drepturile femeilor
Masculinizarea funcțiilor e o cutumă, nu e o chestie gramaticală neutră, abstractă, fără niciun fel de implicație de gen. Limba română are genizare, în DEX există directoare, spre exemplu. Feminizarea funcțiilor e importantă pentru că, altfel, te trezești cu niște chestii ciudate. Când a născut Elena Udrea, a apărut în presă titlul „Fostul ministru a născut”.
Profesor e folosit pentru profesor universitar și profesoară pentru gimnaziu și liceu, dar e o chestie ierarhică, care nu are niciun fundament gramatical. E doar o cutumă pusă sub această umbrelă pe care o învățăm de foarte mici – că funcțiile sunt masculine. Întâmplător, sunt funcțiile alea care aduc și prestigiu. Că altfel avem „femeie de serviciu”.
Uneori pare o discuție banală, dar contează foarte mult, pentru că limba îți determină niște așteptări. Când îți zic că am fost la un medic foarte bun, primul lucru la care te gândești e că am fost la un bărbat. Neutralitatea limbii și a normelor cu care am fost învățați ascunde de fapt inegalitate de putere în favoarea zonei masculine.
Pe Miruna o poți asculta vorbind despre egalitate în munca de acasă în podcastul mame.
Medeea Iancu, scriitoare, poetă, regizoare
Am tradus anul ăsta un text din engleză în română (despre istoria Finlandei și cum a ajuns să aibă președintă), în care apărea „prim ministră”, „președintă”. Dar pentru că în limba română variantele astea nu există oficial, nu mi s-a acceptat feminizarea în text, așa că, la un moment dat, nu se mai înțelegea despre cine era vorba. Din context, după numele de familie, se înțelegea că era vorba despre un bărbat care purta o geantă și era cumva comic și zic „uite ce se întâmplă pentru că nu facem niște modificări pe care am putea foarte ușor să le facem”.
Cred că femeile care preferă să se identifice la masculin o fac pentru că imaginarul colectiv în legătură cu femeia este unul inferior. Nimeni nu vrea să își identifice meseria la feminin, pentru că e ridiculizat, pentru că toată cultura noastră e transmisă prin viziunea bărbatului. Dacă o femeie își spune „doctoriță”, știe că nu are același respect ca doctorul, și atunci preferă masculinul ăsta care o anulează și nu recunoaște experiența ei. Eu cred că felul în care ne exprimăm acum, cel mai des la masculin, e corupt, pentru că nu reprezintă pe toată lumea. În mod normal, ar trebui să avem un limbaj incluziv.
Pe Medeea o mai poți citi și în acest manifest împotriva culturii violului.
Elena Vlădăreanu, scriitoare și inițiatoarea Premiilor „Sofia Nădejde” pentru Literatură Scrisă de Femei
Cea mai șocantă chestie mi s-a părut când am văzut o postare despre Gabriela Adameșteanu, numită „scriitor femeie”. Am crezut că mor. Sigur că argumentul lingvistic, al uzului limbii, joacă un rol hotărâtor în această poveste; adică nu poți să zici că e critică literară o femeie care scrie critică literară, mi se pare forțat. În schimb, poți sa spui profesoară, scriitoare, jurnalistă, avocată.
Theodor Hristea, pe care l-am avut profesor la limba română contemporană, la Litere, ne-a spus la un moment dat referitor la verbul „a trebui” că nu e corect să-l pui la plural, „trebuiesc”. Dar uzul impune norma și el ne spunea tot timpul asta: „Să nu vă surprindă dacă peste câțiva ani veți observa că se va vorbi și că asta va deveni corect, pentru că limba este un organism viu”. Prin asta ar trebui să înțelegem și faptul că în cazul femeilor care ajung să aibă aceleași roluri și meserii ca bărbații ar trebui, atunci unde se pronunță și se înțelege ceea ce vrem să spunem, să folosim femininul.
Pe Elena o poți asculta și vorbind despre maternitate și cum îți regăsești creativitatea după ce naști, într-un episod din mame.
***
Tu cum alegi să-ți spui? Și ce crezi că spune asta despre ecosistemul din jur? Scrie-mi la nicole@decatorevista.ro.
|
|
|
CIFRE COVID-19. Ieri s-au raportat 1.256 de cazuri noi din 25.320 de teste prelucrate și 502 pacienți internați la terapie intensivă.
ALEGERI COMPLICATE DE ETICĂ în tratarea pacienților COVID-19 (paywall). Până unde respecți protocolul? Când riști o procedură care le-ar putea salva lor viața, dar e foarte riscantă pentru personalul medical? Când începe procedura care poate salva viața să devină (aproape) rutină? E etic să îi expui riscului de îmbolnăvire pe medicii și asistenții tineri, doar pentru că sunt, probabil, mai sănătoși? Uneori se întâmplă chiar să inventezi tehnici noi de intervenție numai ca să-ți faci treaba ca un profesionist.
PROPUNEREA HORECA pentru redeschiderea restaurantelor de la 1 septembrie: o masă liberă, o masă ocupată (adică la maximum 50% din capacitate, cu 4 sau 6 persoane la o masă), cu mască purtată permanent atunci când clientul nu stă la masă, fără aer condiționat pornit.
Președintele Klaus Iohannis a declarat că teatrele și cinematografele s-ar putea redeschide și ele tot atunci. Decizia pentru toate cele trei sectoare va fi luată astăzi.
Înainte ca aceste informații să apară, Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, spunea că nu recomandă deschiderea restaurantelor, pentru că riscurile de răspândire nu pot fi eliminate complet.
CAMPANIA ELECTORALĂ ÎNCEPE MÂINE. HotNews a făcut harta bătăliilor politice din marile orașe și a arătat că lucrurile s-au schimbat substanțial în ultimii patru ani. În 2016, Partidul Social Democrat (PSD) a câștigat 19 primării de reședință de județ (în Capitală, Moldova, Dobrogea și Oltenia), iar Partidul Național Liberal (PNL), 14 (preponderent în Transilvania și Crișana).
Între timp, PSD a pierdut guvernarea, alegerile europarlamentare și primari din zone importante (Iași, Bacău, Tulcea sau Târgu Jiu), astfel că la scrutinul din 27 septembrie, dreapta reprezentată de PNL și USR-PLUS are șanse reale să mai rupă din plăcinta social-democraților, mai ales în București (unde candidează 18 persoane pentru funcția de primar general).
OBSERVATOR LA VOT. Ieri au început înscrierile pentru observatori independenți la alegerile locale, care au grijă să nu încalce nimeni regulile și fiecare vot să fie numărat corect. Dacă te înscrii, vei primi echipamente de protecție și indicații clare despre cum să te protejezi de COVID-19. Scrie la observatori@fiecarevot.ro pentru mai multe detalii.
DESPRE EFECTELE ȘCOLII ONLINE pe termen lung asupra tinerilor vorbește într-un interviu PressOne psihoterapeutul integrativ Gabriela Enea. Ea spune că dificultatea cea mai mare din punct de vedere educațional va fi pentru elevii din clasele primare, căci nu pot fi atenți mai mult de 15 minute la un ecran, în timp ce impactul pe zona psiho-emoțională se va vedea mai ales la preadolescenți (de la clasa a VII-a încolo), pentru că școala era principalul mod de relaționare pentru ei.
„Studiile științifice au arătat că, pe termen lung, perpetuarea unei astfel de situații, de distanțare socială, de distanțare fizică, mai ales în rândul copiilor și al adolescenților, poate lăsa urme – și aici vorbim de anxietate, anxietate generalizată, depresii cu diverse trepte”, spune Enea. Subliniază și că indiferent de scenariul pe care îl vor alege autoritățile pentru noul an școlar, părinții trebuie să se implice activ în viața copiilor.
PREMII GENDER NEUTRAL la Festivalul de Film de la Berlin din 2021. Directorii au anunțat că ediția de anul viitor va oferi Ursul de Argint pentru Cea mai bună interpretare într-un rol principal și Cea mai bună interpretare într-un rol secundar și tot așa, după 64 de ani în care Berlinala a premiat actorii și actrițele separat. Argumentul lor este că eliminarea distincției de gen în premiile din cinematografie încurajează conștientizarea egalității de gen în industrie.
|
|
 Climatul de joi |
 Diagnosticarea unui arbore cu resistograful. În dreapta poți vedea „electrocardiograma”.
|
|
O rubrică recurentă despre copaci, plastic, orfelinate de urși și alte lucruri care ne amintesc că tot ce facem și nu facem are un impact asupra mediului. Reporter principal este Anca Iosif (anca.iosif@decatorevista.ro).
Ca să știi în ce stare se află un copac, ai nevoie de un arborist. Adică un doctor de copaci care merge, scoate ustensilele, consultă, dă un diagnostic și recomandări de îngrijire. Am văzut cum se face asta la un atelier despre cum să intervenim asupra copacilor ca să le fie bine, ținut de arboristul Alex Purcaru și peisagista Diana Culescu. Am fost fascinată în special de burghiul care măsoară vârsta arborilor, așa că uite o listă cu ustensilele principale din kitul lui arborist.
Dendometrul. Un smart-binoclu optic. O cutie cât o săpunieră, cu un vizor prin care țintești un arbore chiar și de la 50-100 metri și afli și înălțimea lui. Măsoară distanțe și diametre, pentru a determina volume, și e distractiv să încerci să ghicești dinainte înălțimea – eu m-am apropiat doar o dată, când am zis 15 metri și erau 11.
Clupa. O ruletă mai precisă prin care se măsoară diametrul. Măsurătorile periodice permit o monitorizare a creșterii arborilor dintr-o anumită bucată de teren. Au și GPS încorporat, ca să poți primi digital datele și să faci o hartă a unei zone pe care s-o poți apoi actualiza după fiecare vizită.
Rezistograful. Sau „electrocardiograma” pentru copaci, care dă un diagnostic copacilor bolnavi sau slăbiți. Semnele bolilor se văd uneori (ca găuri în scoarță sau ciuperci la bază) sau se aud (când trunchiul sună a gol). Ca să afli cât de bolnav e arborele și dacă se pune problema să fie tăiat, rezistograful – un soi de bormașină care împinge burghiul în trunchi și îi măsoară rezistența la presiune – răspunde printr-o oscilație tipărită pe o hârtie care iese pe loc, ca bonul dintr-un POS. Interpretând rezultatele, arboristul poate spune dacă trunchiul e uscat sau verde. De obicei se intervine în partea de jos a trunchiului, unde rădăcinile se înfig în pământ, și pe partea de nord, unde e rost de umbră și umezeală, deci și de boli.
Burghiul Pressler. Gândește-te că treci un pai printr-un pandișpan, și paiul păstrează în el o mostră. Pentru copaci, paiul e un băț lung de metal, cam de grosimea unui deget mic, pe care-l înfiletezi treptat în trunchiul arborelui, până iese pe partea cealaltă. Când îl scoți, obții o secțiune întreagă din „mațele” lui și poți determina cât de tânăr sau bătrân e, numărând toate inelele care rămân pe țeavă. Burghiul ajută la evaluarea stării de sănătate a unui arbore, de exemplu în cazul unor atacuri de insecte sau ciuperci. În cazul ăsta, inelele miros a rumeguș umed.
|
|
Festivalul documentar OWR: la ce să te uiți
de Irina Tacu și Ana Maria Ciobanu
|
|
La cinci luni de când era programat să ruleze în cinematografe, festivalul documentar One World Romania e în toi zilele astea, atât online, cât și în spații în aer liber. Pentru că e o oportunitate rară să ai acces la filme documentare despre viața în lumi complet diferite, am curatoriat o listă cu recomandări care poate nu sunt primele opțiuni când vezi programul, dar merită. Toate pot fi văzute online până pe 30 august, iar unele mai au și bilete rămase la proiecțiile offline:
Selfie. Doi adolescenți dintr-un cartier sărac din Napoli primesc un telefon de la regizor și se filmează zi de zi. În urmă cu câțiva ani, un tânăr din cartier a murit după ce a fost împușcat de un polițist, iar nedreptatea care i-a revoltat atunci planează în viața lor și devine un fundal pe care explorează dileme care vorbesc despre adolescență și inechitate socială. E documentarul adoptat de DoR și îl poți vedea și în aer liber duminică, de la 21:00, la Mercato Kultur.
Cu drag, sora ta. Zeci de femei de vârste, etnii și condiții sociale diferite din Statele Unite citesc în fața camerei scrisori trimise de alte femei cu 50 de ani în urmă redacției Ms., prima revistă feministă mainstream, care a avut o contribuție esențială în lupta pentru emanciparea femeilor. În unele cazuri, femeile își dau seama că citesc scrisori trimise chiar de ele ca adolescente.
Călător la miezul nopții. O familie afgană fuge din țară pentru ca tatăl să nu fie ucis de talibani și caută un loc unde să fie primiți ca refugiați politici. În goana după supraviețuire (captată pe iPhone-ul tatălui), filmul e o combinație de situații-limită și momente temporare de liniște în care cei patru reușesc să gătească împreună și să se bucure unii de alții.
Cât mai e până la stele. „Music is the only way out” e mantra unui artist din Budapesta care îmbină jazzul cu muzica lăutărească și se luptă cu creditorii care vor să-i pună sechestru pe pianină pentru că e înglodat în datorii. În introducerea documentarului, poți să vezi și Cigányok, un film de arhivă cu o comunitate de romi din Ungaria anilor ’60 care dă o voce și un chip autentic comunității, fără să le exoticizeze.
Memorie fotografică. Ross McElwee, un regizor american cunoscut pentru filmele sale autobiografice, pornește de la schimbările pe care le vede la fiul adolescent (care deodată nu mai vorbește despre el și se retrage în propria lume) ca să facă o incursiune în propria adolescență și să meargă în căutarea a doi oameni-cheie care i-au marcat viața și cariera.
PS: Festivalul acordă anul acesta și premiul publicului pentru filmele aflate în competiție. Dacă le-ai văzut, votează aici ca să ai un cuvânt de spus.
|
|
Dozele pentru restul zilei
|
|
 Dimineață
Dincolo de dansuri, proiecte DIY și amuzament, pe TikTok mai găsești și muzicieni foarte fresh. Dovadă, acest playlist compilat exclusiv din artiști descoperiți acolo.
 Prânz
Piersici în aluat după o rețetă transilvăneană de la 1695, găsită de Ierburi Uitate într-o carte de bucate publicată la Cluj în urmă cu 325 de ani.
 Seară
Cinema sub clar de lună aduce duminica asta o premieră cinematografică pe care abia o aștept, pentru că a pornit de la un articol din DoR, scris acum 10 ani! Otto Barbarul / Otto the Barbarian, lungmetrajul de debut al regizoarei Ruxandra Ghițescu, e despre un punker de 17 ani care își pierde iubita și trebuie să se confrunte cu lipsa ei și propria vinovăție. O face în compania muzicii lui, departe de prietenii obișnuiți.
|
|
|
|
Dacă vrei să afli viteza, lungimea, greutatea (și multe altele) a ceva,