#39: Rezoluții, castraveți murați și marmeladă
Acum 5 zile cineva mi-a lăsat un comentariu la ultima fotografie de pe Instagram în care mă întreba de ce nu mai postez nimic. Am urcat fotografia aia pe 26 septembrie 2019. Adică acum 473 de zile.
1 an întreg, 3 luni și 16 zile în care maximul care s-a întâmplat a fost să actualizez experimente culinare (sau călătorii, când asta se putea) în Stories. Așa mi-am amintit că mai mult de un an înainte postam în fiecare zi, primul lucru dimineața, dintr-un feed curatoriat într-o aplicație în care-mi păstram aranjate, aliniate, potrivite, descrise și hashtaguite toate fotografiile pe care le voiam în feed în săptămânile care urmau. A părut ușor din altă viață determinarea și planifcarea asta (deși disciplina mi-a plăcut și acum, când mi-am adus aminte), și m-a făcut să mă întreb dacă era oare ăsta un demers cu intenție (sau mai bine zis, cât din el era).
Cândva în decembrie, prietena mea Monica îmi trimitea articolul ăsta. N-am apucat să-l citesc decât înainte de Revelion și m-a surprins sincronul: To post or not to post was a question I found myself asking over and over as 2020 ticked endlessly on. [...] Being so flagrantly, publicly self-involved just feels extra-weird and inappropriate right now. There’s no way around that. Bingo!
Ar fi complet ipocrită o pledoarie anti-Social Media într-un newsletter ai cărui cititori află de el taman de-acolo. Și nici nu cred că soluția tuturor durerilor noastre stă în a o lua ușurel pe downshifting, fără curent electric și dispozitive conectate la Internet.
Dar dacă tot e ianuarie, și tot ne-am dat jos din pat cu entuziasm de noi începuturi, hai să ne întrebăm mai des anul ăsta de ce alegem să facem ce facem și ce ne aduce asta bun. De ce nu, chiar și în bucătărie.
La mulți ani!
#caștiințaînbucate
Aici trebuia să fie un experiment ambițios pe care l-am plănuit pentru concediul dintre Crăciun și Revelion. Concediul dintre Crăciun și Revelion a fost un belșug de stat, mâncat, repetat, așa că experimentul ambițios o să mai aștepte nițel. Noroc c-a venit ianuarie cu rezoluții.
#bucătăriaexperimentelor
Și dacă tot suntem la rezoluții: ce-mi propun pentru 2021? Să aleg mai des rețete și să le urmez întocmai, fără măsurători ochiometrice, înlocuiri de ingrediente și schimbări de traseu (cum fac acum). De ce e asta o idee grozavă, care s-ar putea să vă revouționeze și vouă gătitul, scrie Genevieve Ko pentru The New York Times. Subcriu la literă!
#foodphotography&Co
Cătălin Georgescu a făcut o listă (incompletă) de fotografi români pe care să-i urmărești. Hai să-i dăm și mai mult de muncă, și să îmbogățim lista de fotografi culinari!
#digest (în loc de Triferment)
🥡 Ați mâncat chinezesc aseară și azi vă doare capul, vă simțiți amețiți sau transpirați mai mult decât deobicei? Sigur e de la MSG. Se numește Chinese Restaurant Syndrom și nu există dovezi științifice care să susțină că așa ceva există (sunt șanse între 5-10% să aveți într-adevăr o intoleranță la MSG, însă se pare că asta e demonstrat numai la doze mari). Cum a ajuns mitul ăsta să bântuie mâncarea asiatică și biasurile noastre (cu tot cu explicații științifice), aici. “A lie can travel halfway around the world while the truth is still putting on its shoes.”
🥒 A scrie despre mâncare nu înseamnă doar a scrie rețete. Câteodată, povestea din spatele rețetei e de 100 de ori mai mișto. Despre castraveți murați și artă.
🍓 Fie că știți sau nu diferența între gem, dulceață sau marmeladă, trebuie să citiți articolul ăsta despre Oscarurile societății secrete ale celor care fac marmeladă. “The magic of marmalade is that it crosses languages and barriers. It’s soft diplomacy”.
🔪Taman la fix pentru început de an și entuziasmul obiectivelor curajoase: cum să-ți organizezi bucătăria într-un weekend.
🎷 Regretele de la sfârșitul vieții au mai mult legătură cu a trăi așa cum vrei, nu așa cum se așteaptă ceilalți de la tine (decât banii, deciziile de la job sau cum te-ai îmbrăcat la cină). Dar cu toții suntem obișnuiți să prioritizăm munca, așa-i? E la fel și pentru cei care lucrează în bucătării. Uite 15 minute despre pasiune, muncă și priorități: un mini documentar premiat James Beard. Spoiler: e cu jazz.
🐖 Și încă un video, dacă tot v-ați intrat în ritm: despre un grătargiu care face asta de 30 de ani.
🌽 Ce mănâncă candidații în campanie? O listă din proaspăta experiență a Statelor Unite.
🍞 Dacă v-a prins pâinea cu maia, nu mai aveți nevoie de introducere în tipuri de făină, procente de proteine și branduri. Și cu siguranță ați auzit și de făina King Arthur (deși nu știu să fi ajuns și în Ro?). Și dacă vă întrebați și cum s-au descurcat cu stocurile în pandemie, sau cât au vândut, sau cum se așteaptă să decurgă 2021, avem și așa ceva. PS: în 2019 s-au vândut 23.7 milioane vs 43.1 milioane între 1 aprilie și 20 noiembrie 2020 (e vorba de pungi de făină de 5 livre).
📚 Pe 12 (adică mâine!) începe cursul de Introducere în istoria gustului cu Adriana Sohodoleanu (pe care poate o știți de la biscuit.ro). Doar zic.
🧀 Și dacă tot a luat-o lumea razna cu lumânările parfumate, pe mine să mă înscrieți pentru unele fără parfum, dar care arată ca brânzeturi sau mezeluri italienești.
Cătă
|
|
|
|