editorial
Despre puterea civilizatoare a femeii

Adriana Moca

Șeherezada, povestitoarea prin excelență, e doar o legendă. Un personaj inventat dintr-o culegere de povești orale arabe, cu origini persane și indiene, cum susțin cercetătorii. Dar, poate că această ficțiune e un omagiu subtil adus forței creatoare și puterii de civilizare pe care o deține femeia, căci realitatea istorică nu-i acordă acesteia nici acces la cunoaștere, nici statut propriu, nici dreptul la voce decât abia în secolul XIX. Dar, dintotdeauna i-a conferit obligația de a educa și crește progeniturile familiei. Iar ea ascultă și se supune, transmițând prin povești repere morale și spirituale. Întreaga umanitate datorează figurii materne respectul absolut, creația sinelui, existența, în ultimă instanță. În Antichitate, puține sunt referințele istorice la prezența femeii în cultură, literatură sau artă. Diotima din Mantineea, care apare în Banchetul lui Platon, este un personaj ficțional, al cărei nume, în traducere „onorată de Zeus” sau „onorându-l pe Zeus”, atestă condiția de transmițătoare a oracolelor divine apoloniene, de sibilă, singura cu care lumea greacă pare a fi de acord. Totuși, femeile au avut un rol major în dezvoltarea culturală a societăților, au fost agenți ai mobilității sociale, deseori într-o manieră discretă. Reveresul este vizibil, căci, în țările în care femeile nu sunt școlarizate și educate, cărțile și textele circulă mai greu.

Au trebuit să treacă sute de ani pentru a-i recunoaște femeii rolurile de terapeută, învățătoare, formatoare pe care o legendă le introdusese în mentalul colectiv. Șeherezada modernă predă în școli și universități, semnează cărți, e citită și citată, reformează politic și social, este comunicatoarea prin excelență. A devenit, în sfârșit, o voce importantă a umanității!

Aniversare Charles Baudelaire
1821-1867

Charles Pierre Baudelaire s-a născut la Paris, pe 9 aprilie 1821. Tatăl său, un om cultivat, pictor el însuși, moare pe când copilul avea doar 6 ani. Mama se recăsătorește cu un ofițer, comandant de batalion. Baudelaire nu-i va ierta acest nou mariaj. Exmatriculat de la liceul Louis Le Grand în 1839, duce o viață boemă, în totală opoziție cu valorile burgheze încarnate de familie. Tatăl vitreg decide să-l trimită într-o călătorie în India. Reîntors la Paris, moștenește o avere considerabilă care îi permite să trăiască o viață de dandy parizian. Începe să compună primele poeme din “Florile răului” ce vor apărea în 1857 și care va da naștere unui celebru proces. Rechizitoriul e susținut de același procuror care pledase cu un an înainte împotriva lui Flaubert și a romanului “Doamna de Bovary”. Poetul și editorii sunt condamnați. Gustave Flaubert îi scrie: „Aţi găsit o cale de a injecta o nouă viaţă Romantismului, sunteţi diferit de toţi, şi aceasta e cea mai mare calitate". Victor Hugo îi laudă poemele. Continuă să scrie cronici de artă, eseuri, poeme în proza. Descoperă textele lui Edgar Allan Poe pe care îl consideră un „suflet geamăn” și le traduce în franceză. „Poetul blestemat” moare la doar 46 de ani, după o lungă agonie.

21 martie – Ziua Internațională a Poeziei

Omagiul pe care Parisul îl aduce poetului Rimbaud, pe rue Férou, o intervenție urbană de cea mai bună calitate, amintește oricărui trecător frumusețea necesară a poeziei, în spațiul acestui oraș-monument, unde lectura e constant și subtil prezentă. Pe 21 martie sărbătorim Ziua Internațională a Poeziei cu câteva recomandări!