de Diana Deaconu

Bun găsit la primul număr de newsletter din acest an! El vine după un an dificil în care s-au petrecut multe - în lume, înăuntrul fiecăruia dintre noi și în cadrul asociației. 

Fără a avea pretenția de a cunoaște și înțelege pe de-a-ntregul toate cele întâmplate sau efectele generate în acest context, pot spune că m-am simțit aproape de mai multe din transformările care s-au produs în plan intern la nivelul asociației. Cuvântul care îmi vine în minte atunci când caut să le descriu este „dezvoltare”. Am certitudinea că nu a fost un drum lin, că au existat poticneli, căderi și momente de oarecare dezorientare; în același timp, am senzația din ce în ce mai pronunțată că acest parcurs a generat zone de creștere la nivel de comunitate.

Cred că materialele pe care le veți regăsi în acest număr adresează întocmai aceste două aspecte.

Astfel, vă invităm să descoperiți mai întâi câte ceva despre trei dintre colegii noștri care și-au susținut recent examenul de certificare în Analiză Tranzacțională: Alina Comendant, Marina Ionescu și Laura Lucanu. Despre cum a fost experiența lor de examinare online și despre pregătirea lor de a deveni analiști tranzacționali certificați veți afla cu ajutorul interviurilor realizate și puse cap la cap de către Diana Cosma.

În continuare, Alina Comendant descrie aspecte importante despre dezvoltarea sinelui copilului atunci când în procesul creșterii este prezentă rușinea, critica internă accentuată, respectiv mecanismul scindării. 

Cornel Cărăușu continuă seria de articole incluse în acest număr cu un material despre diferitele fațete ale sinelui individului, punctând necesitatea, atât teoretică, cât și practică, de a cunoaște cu care fațete ale sinelui clientului avem de-a face în lucrul nostru ca specialiști.

În articolul realizat de Mihaela Brînzoi veți putea descoperi elemente importante despre discuțiile purtate în cadrul ARAT Summit 2.0 privind cultura organizațională din cadrul asociației, precum și despre strategia pe care aceasta și-o propune pe viitor.

Marina Brunke, președintele Comisiei de Etică ARAT, vă lansează o invitație care ar putea să vă trezească ceva curiozitate. Vă lăsăm bucuria de a descoperi despre ce este vorba citind direct cele scrise de Marina!

Din dorința de a susține cu informații procesul de obținere a dreptului de liberă practică, am stat de vorbă cu Nicoleta Gheorghe. Cu ajutorul întrebărilor formulate de către echipa editorială, ea face unele precizări importante privind relația dintre persoana care se află în acest proces și ARAT, respectiv Colegiul Psihologilor din România. 

Despre proiecte mai noi și proiecte mai vechi inițiate de membrii asociației veți afla parcurgând ultima parte a newsletter-ului. Alina Comendant și Marina Ionescu demarează „ALMA Mater” - ce este și ce își propune ne explică chiar ele! Despre ce a reprezentat „Autoizolat, DAR nu singur” și ce beneficii a adus el atât în planul relațiilor dintre colegi, cât și material ne povestește cu multă emoție Bianca Pavel.

de Diana Cosma

Pentru comunitatea de Analiză Tranzacțională, examenul CTA reprezintă un pas foarte important: certificarea ca analist tranzacțional în urma unui examen complex, atât scris, cât și oral, care aduce cu sine recunoașterea oficială a cunoștințelor teoretice și abilităților de lucru prin AT. Mai mult decât atât, cei care au parcurs acest examen descriu pregătirea și susținerea lui ca pe o experiență transformatoare, de autocunoaștere și creștere personală și profesională. 
În următoarele pagini, veți avea ocazia să citiți interviuri oferite de trei colege din ARAT, proaspăt certificate ca CTA în domeniul Psihoterapiei. Sperăm ca entuziasmul și energia lor să ajungă la voi, precum și informațiile utile oricui dorește un parcurs asemănător.
Pentru o lectură cât mai lină indiferent de nivelul de experiență în Analiza Tranzacțională, găsiți mai jos câteva acronime comune, traduse și explicate. 
CTA - Certified Transactional Analyst - examenul de certificare ca analist tranzacțional la nivel internațional și titlu obținut în urma acestui examen.
TEW - Training Endorsement Workshop - o evaluare (cu învățare și feedback) a profesioniștilor certificați ca CTA pentru rolul de formator și supervizor.
TSTA - Teaching and Supervising Transactional Analyst - formator și supervizor în Analiză tranzacțională (certificare la nivel internațional).
EATA - European Association for Transactional Analysis - Asociația Europeană de Analiză Tranzacțională
ITAA - International Transactional Analysis Association - Asociația Internațională de Analiză Tranzacțională
IBOC - International Board of Certification - Comisia Internațională de Certificare (aceasta aparține de ITAA și gestionează examinările pentru certificarea în analiză tranzacțională)

Cum ai descrie procesul tău de pregătire pentru CTA?

Alina Comendant: Amplu (întins pe cinci ani), laborios, complex sunt primele cuvinte care îmi vin în minte. Reflectând la procesul examenului folosind Modelul stadiilor schimbării (denumit și Modelul transteoretic al lui Prochaska și DiClemente) creionez câteva idei specifice fiecărui stadiu:

Precontemplarea examenului a venit din nevoia mea de a avea un cadru/o certificare prin care să pot practica psihoterapia ca analist tranzacțional din orice colț de lume aș fi. 
Contemplarea a însemnat alegerea unui supervizor care să îmi fie ghid în acest proces și nu mai e niciun secret că supervizoarea mea principală Annie Cariapa (India) a făcut din procesul scrierii examenului o călătorie în sine, în care m-a acompaniat în “Aha-uri”, mii de întrebări, lacrimi de frustrare cu o blândețe specifică înțelepciunii indiene. Îmi amintesc cuvintele ei: ”Așează-ți tălpile pe podea, respiră și dă-ți voie să intri în contact cu Mother Earth”. Contemplarea a însemnat și o vizualizare constantă a reușitei și a pașilor următori (TEW, PTSTA).
Pregătirea examenului propriu-zis a însemnat strângerea de materiale, participarea la workshop-uri, supervizarea, dar mai ales extinderea muncii terapeutice cu o nevoie de diversitate avidă (colaborarea cu orfelinate, centre educaționale, practica privată din cabinet și workshop-uri pentru părinți și copii).
Acțiunea a însemnat scris și șters. Pe repeat. Până când eram eu mulțumită de ceea ce ieșea. Combinația de drivere Be perfect și Try hard a încetinit tare procesul de scriere al examenului, însă răsplata (scorul de 100 de puncte) a fost pe măsură, dublată de un sentiment de încredere în capacitatea mea crescută de a teoretiza ceea ce făceam în practică. 
Menținerea în procesul de certificare ca analist tranzacțional a avut legătură cu toate provocările avute pe drumul certificării și felul în care motivația a rămas vie chiar și când nu se întrevedea nicio variantă de finalitate a procesului de certificare din cauza pandemiei.
Terminarea procesului și celebrarea au fost momentele mele favorite. Pregătirea temeinică pentru examenul oral a însemnat multiple ore de intervizare și simulări pe întrebări (întrebările au fost unele inventate de mine și Marina Ionescu) pe fiecare dintre cele 10 criterii de evaluare, două mock-uri și susținerea colegilor din comunitate (mulțumesc Ioanei Preda, echipei de organizare a conferinței 2019 de la București). 

Care a fost cea mai mare provocare pentru tine în pregătirea și susținerea examenului?

Alina Comendant: Au existat două categorii de provocări: cele venite din confruntarea sistematică cu propriul scenariu de viață (cum menționam anterior driverele, injoncțiuni legate de a gândi și a avea succes/a reuși) și cele cauzate de factori externi precum pandemia și organizarea examenului oral. Probabil cea mai mare provocare a fost menținerea motivației și legătura cu EATA în ceea ce privește susținerea examenului oral. Întrucât examenul inițial era la Birmingham și conferința a fost anulată, examenul a fost anulat fără însă să primim email de la EATA (s-a anunțat doar pe website prin Cancel în dreptul examenului), fără să primim informații despre poziția lor referitoare la examinările online sau viitoare ocazii de examinare. Starea de incertitudine din pandemie s-a dublat într-un proces paralel cu certificarea și acest fapt a îngreunat pregătirea mentală pentru examen. 
Ulterior, la cateva luni am aplicat pentru examinarea în Germania și cu două săptămâni înainte s-a anulat și acest examen. Din nou, informațiile au fost insuficiente și m-am simțit discriminată de decizia EATA de a organiza online examenul din Germania în luna ianuarie, însă doar pentru cetățenii germani. 

Cum ai descrie procesul tău de pregătire pentru CTA?

Marina Ionescu: Procesul de pregătire pentru CTA a fost o experiență de învățare, dar și de transformare ca terapeut. Spun de transformare pentru că decizia de a da acest examen trebuie să fie o decizie luată de Adultul nostru. Nu este o decizie care trebuie luată de un trainer/supervizor, ci doar de tine, când ai decis să îți dai timpul să aduni toată informația pe care ai acumulat-o despre AT și să îți analizezi singur propriul stil de lucru, să îți dai voie să te uiți la munca ta știind că și alții o vor vedea. Partea cea mai dificilă din proces a fost să mă laud cu ceea ce fac, știind în același timp că voi fi evaluată pentru ceea ce dezvălui. Procesul de pregătire este o introspecție despre cine ești în „aici și acum” ca terapeut și care a fost parcursul tău până aici. Este un proces intens pe parcursul căruia am avut și îndoieli și frustrări, dar și bucurii, relaxare, și am cunoscut oameni noi cu care am pus la cale proiecte viitoare. 

Kolb spunea că “Learning is the process whereby knowledge is created through the transformation of experience” (1984, p. 38). 

Voi folosi perspectiva lui Kolb pentru a descrie procesul meu de pregătire pentru CTA:

1. experiența concretă a examenului – începe în momentul în care ai semnat contractul cu un sponsor. Împreună aveți obiectivul ca până la finalul celor 5 ani de contract să te certifici. Este o responsabilitate asumată de ambele părți și care trebuie periodic evaluată și modificată în funcție de nevoi. 

2. observarea reflexivă a noii experiențe – scrierea lucrării este introspecția. Este modul în care observi inconsistențele între ceea ce faci și teorie. Este modul în care te descoperi și înțelegi ce fel de terapeut ești și ce te ghidează în munca ta.

3. conceptualizare abstractă – definirea ca terapeut. Știi cine ești și ce faci și de ce alegi să faci așa. Poți să explici în termeni AT munca ta. Această etapă de materializează în examenul oral.  

4. experimentarea activă – transformarea. Este conștientizarea a ceea ce ești bun și ce vrei să îi înveți și pe ceilalți… probabil aici intră pregătirea pentru TEW (Training Endorsement Workshop) și experiența continuă!

Ce așteptări aveai înainte de examen și cum a fost examenul față de așteptările tale?

Marina Ionescu: Îmi doream să fie ca o întâlnire la o conferință cu colegi din mai multe țări care sunt interesați de ce fac eu și cum fac lucrurile în munca mea. În același timp, mă așteptam să fie ceva dificil și plin de neprevăzut. Pe de altă parte, au fost și așteptări despre cum voi sărbători, cine vreau să fie alături după examen. A fost un examen complex, în care s-au îndeplinit multe așteptări, dar și cu elemente de neprevăzut. Surprinzător de plăcut!

Cum vezi examenul CTA în comparație cu examenele tipice de la noi în țară?

Marina Ionescu: Cred că este dificil să aducem examenul de CTA în contextul nostru cultural. Aș împărți în două perspective această analiză: din perspectiva conținutului și din perspectiva relației. Din perspectiva conținutului, CTA este un examen în care trebuie “să te lauzi” cu ce faci și cum faci lucrurile, să vorbești despre tine. De asemenea, este important să aduci aspecte personale despre munca ta. Experiența mea, la examenele de la noi din țară, a fost despre ce a zis un autor sau altul și cât de fidel am putut să-l reproduc. Din perspectiva relației, la CTA ești invitat la poziția OK-OK încă de la început când fiecare evaluator se prezintă, iar șeful comisiei (board chair) te informează ce așteptări au de la tine pe parcursul examenului. La examenele naționale am întâlnit mai mult o relaționare ierarhică ce implică raportarea la o autoritate (starea eului de Părinte) care se așteaptă să fie mulțumită (invitație la Please others sau Try Hard). Contextul de la CTA este unul foarte diferit.

Am auzit impresii despre comisiile de CTA că pun întrebări ca să te cunoască, nu ca să vâneze greșeli. Rezonează această impresie cu experiența voastră? Și dacă da, cum este să fii întâmpinată cu această atitudine de către comisie?

Marina Ionescu: Da, așa este. Comisia este acolo ca să te cunoască și să afle cum faci lucrurile, urmărind niște criterii pe care le cunoști dinainte pentru că sunt prezentate în EATA Handbook.  Întrebările lor nu sunt ca să te verifice, ci vor să te înțeleagă. Am simțit pe parcursul examenului că evaluatorii sunt interesați de munca mea: cu cine lucrez, cum lucrez, ce îmi place, ce provocări am întâlnit. Există transparență în tot ceea fac evaluatorii pe parcursul examenului: de la întrebările pe care ți le adresează și până la verificarea criterilor pe care evaluatorii o fac în fața ta. A fost plăcut să nu ai emoțiile unei evaluări odată ce i-ai cunoscut. 

Cum a fost experiența unui astfel de examen online? 

Marina Ionescu: Minunată! Am dat examenul cu ITAA, fiind primii care și-au asumat organizarea unui examen în limba engleză online, deși inițial m-am înscris la examen în comunitatea EATA. Eram curioasă cum vor reuși să ne pregătească și să ne cunoaștem, dar totul a fost foarte bine organizat până la cele mai mici detalii. Pașii de informare au fost foarte bine pregătiți, termenele respectate și răspunsurile rapide la orice nelămurire trimisă pe mail. De asemenea, ne-au pus la dispoziție și alte căi de comunicare care să ne fie utile pe parcursul examenului pentru a evita diferitele probleme ce pot apărea. Un aspect important pe care organizatorii l-au avut în vedere a fost să ne cunoaștem cu ceilalți candidați, iar pentru asta au organizat o sesiune zoom cu breakout rooms în care am avut oportunitatea să discutăm și să ne cunoaștem unii cu ceilalți. A existat inclusiv o întâlnire cu evaluatorii înainte de examen. Organizatorii au reușit să asigure prezența celor 3 P (Crossman, 1966): protecție (protection) și spațiu pentru orice întrebări/neclarități am fi putut avea, pentru a ne concentra doar pe ceea ce era important pentru noi (permission). Am simțit că au demonstrat multă putere (potency) prin acceptarea provocării de a organiza primul examen online cu traducători. 

Marina Ionescu: Cred că au fost două mari provocări: una e legată de examenul scris și cealaltă a fost să trăiești cu incertitudinea examenului oral. Pentru examenul scris, provocarea a fost să scurtez lucrarea cu peste 10.000 de cuvinte pentru că nu se încadra în cerințe. A fost poate cel mai dificil moment din toată perioada de pregătire a examenului scris. Despre examenul oral: în luna martie, înainte să înceapă pandemia de coronavirus, am aflat că am luat examenul scris doar că imediat am intrat în carantină  și totul a devenit o incertitudine. M-am pregătit pentru examenul din Birmingham, iar decizia de a nu se mai organiza a fost una foarte previzibilă, dar în același timp am simțit o mare frustrare. A urmat o perioadă de incertitudine în care nu se știa dacă examenul din Germania, programat pentru luna noiembrie, se va susține. În luna septembrie am aflat că se va organiza și a trebuit să refac documentele și să mă înscriu pentru examen cu teama că nu vor fi suficiente locuri. Acest lucru se întâmpla pentru că se înscriseseră foarte mulți candidați dintre persoanele ale căror examen fusese anulat. La aceștia se adaugau candidații noi care trecuseră între timp examenul scris. Am resimțit  și stresul organizării unei plecări în timpul pandemiei ale cărei restricții legate de carantină se schimbau de la o săptămână la alta, așa încât toți căutau zboruri noi către alte destinații pentru că zborurile directe pentru care luasem deja bilete se anulau săptămânal. Nu mai spun de banii cheltuiți pe bilete de avion și nerecuperați încă! Perseverența și munca în echipă, alături de Alina Comendant și Laura Lucanu, au fost importante în susținerea acestui examen. 

Care este cel mai valoros element pentru tine, din tot parcursul, începând cu decizia de a da examenul CTA până la evenimentul în sine și după? 

Marina Ionescu: Îmi place întrebarea… cred că Relația - prin intermediul ei am descoperit multe aspecte la mine, dar și la ceilalți și am legat prietenii frumoase, idei pentru proiecte viitoare. Au fost mai multe tipuri de relații pe tot acest parcurs, dar fiecare a avut un rol important:

• relația cu supervizorul (relație contractuală) care m-a ghidat și m-a provocat să dau ceea ce este mai bun, fiindu-mi alături până în ziua examenului; 

• relația cu colegele (relație de învățare) cu care am lucrat împreună, fiind stimulate de noi subiecte și teme, și cu care am gestionat momentele dificile,, 

• relația cu comunitatea – națională și internațională (relație de suport): când am solicitat colegilor din ARAT să participe la mock-ul meu am întâlnit foarte multă susținere și idei despre cum ne putem pregăti emoțional pentru acest examen. Și comunitatea internațională mi-a oferit suport, încurajări și au căutat soluții pentru a finaliza acest examen.

• relația cu familia și prietenii (relație de grijă și protecție) care s-au adaptat necondiționat modificărilor de program pentru a mă putea pregăti pentru examenul de CTA.

Ai avea ceva să le transmiți celor care se pregătesc acum pentru CTA? Dar celor care se gândesc să înceapă acest proces? 

Marina Ionescu: Nu este greu, nu este complicat! Faceți pasul, încheiați procesul și bucurați-vă de experiență! Celor care se gândesc să înceapă procesul, le sugerez să ia în considerare că această pregătire este un proces de învățare, iar fiecare provocare este doar un pas în procesul lor de transformare ca analiști tranzacționali.

Alte aspecte pe care ai vrea să le adaugi?

Cred că experiența examenului de CTA poate fi modelatoare pentru noi experiențe, dar și reparatoare în raport cu experiențele anterioare. 

Referințe
Crossman, P. (1966) - Permission and protection. Transactional Analysis Bulletin, 5(19), 152–154.

Cum ai descrie procesul tău de pregătire pentru CTA?

Laura Lucanu: Un proces lung, presărat cu adrenalină și final fericit, în care mi-am făcut și am redescoperit mulți prieteni și aliați! 
Pregătirea pentru CTA a început pentru mine acum mult timp și am urmărit cu perseverență examenul, chiar dacă a durat mai bine de 15 ani. Am avut răbdare, construindu-mi în paralel două cariere, una de psihoterapeut și una organizațională, de HR. Nu m-am gândit niciodată pe parcurs să renunț la a da examenul de CTA; știam ca îl voi da într-o zi, nu prea știam când va fi acea zi. Formal am semnat în 2009 contractul cu o supervizoare din Olanda, care să îmi placă, să mă stimuleze, să mă inspire prin modul în care își folosea intuiția, să mă provoace cu blândețe, însă să fie și fun, aspect important pentru mine într-o relație de durată. Timp de 10 ani am luat supervizare regulat, și am stat conectată la AT participând la traininguri, conferințe, școli de vară, citind, m-am implicat în Comisia de etică, fără sa scriu efectiv mare lucru. În momentul în care supervizorul a zis că nu va continua cu un nou contract de supervizare, al treilea, deoarece se retrage, a apărut schimbarea. Am turat motoarele, deoarece era important pentru mine să îmi dau examenul cu ea, aveam o relație frumoasă și doream să duc la capăt contractul cu succes, și nu aveam nici un motiv să nu o fac. Am lăsat deoparte poate orice urmă de opoziționism, „Try hard”, „Be perfect”, mi-am suflecat mânecile și am trecut la treabă. Am avut nevoie de acest imbold. Am reușit să mă mobilizez ușor, să scriu în câteva luni partea scrisă. 
Anii aceștia au avut două constante, baza mea de siguranță profesională din AT: supervizorul și grupul de intervizare. În plus, aș menționa psihoterapeutul, care a avut un rol foarte important, care este din Terapia centrată pe persoană, formator și supervizor în același timp, cu care am discutat multe teme legate de examen, aș zice că a fost o psihoterapie de formare.
În ultimul an au apărut/reapărut mulți actori noi: un nou supervizor pentru examenul oral, și ulterior tot mai mulți colegi din AT pe măsură ce examenul oral se apropia: colegi de examen în diferite faze, colegi mai experimentați pentru mock sau colegi experimentați ca și examinatori. Comunitatea AT este o parte frumoasă a pregătirii și diferită de alte examene.

Ce așteptări aveai înainte de examen și cum a fost examenul față de așteptările tale?

Laura Lucanu: Examenul are două părți, cea scrisă și cea orală, la distanță de minim 6 luni. Acest aspect este important, deoarece așteptările s-au calibrat și s-au lucrat pe parcurs, rafinând spre final ce a mai rămas. Am lucrat la fanteziile pe care le aveam până atunci despre procesul de evaluare și care îmi imaginez că sunt comune pentru mulți: că trebuie să scriu/să zic ceva briliant; că trebuie să ghicesc ce vrea celălalt, ce răspuns așteaptă; că se caută greșeli...

Aș zice că, la momentul examenului, așteptările erau realiste, știam unde sunt, ce se întâmplă la examen, că există neprevăzut și cum poate fi gestionat, care e partea mea de script care poate să apară la examen (scris și oral) și ce opțiuni am. A existat mult suport și pregătire, inclusiv din partea ITAA. A fost așa cum mă așteptam, poate chiar mai bine și plăcut.

Cum vezi examenul CTA în comparație cu examenele tipice de la noi în țară?

Laura Lucanu: În primul rând aș vrea să specific că examenul de CTA este unul profesional, nu unul universitar (școală). Mie personal mi-a luat ceva timp să conștientizez, respectiv să simt cu adevărat diferența. Și da, experiențele anterioare din sistemul universitar au o influență, deoarece este vorba tot despre evaluare. Aici ai tot suportul să discuți pe parcurs cu supervizorul, cu colegii, ajungi pregătit la linia de finish, nu este doar responsabilitatea ta, după cum se zice în AT, responsabilitatea este împărțită, contractată și diferită. CTA-ul este un examen de a fi acceptat sau nu într-o comunitate. Chiar dacă se dau note, deoarece ai nevoie de o grilă, evaluarea se finalizează în sensul certificării candidatului atunci când fiecare membru din board zice PASS. Diploma nu conține note.
Feedback-ul de la partea scrisă a fost pentru mine surprinzător de bine și complet argumentat, o experiență plăcută să îl citesc, să reflectez asupra lui, un dialog în scris. A fost interesant să recitesc ceea ce am scris din perspectiva feedback-ului și asta a constituit o bază bună de pregătire pentru examenul oral și de a-mi lua stroke-uri pozitive. O experiență diferită de examenele de până acum unde se primește doar o nota, fără comentarii.
Examenul oral este atipic prin comparație cu cele din țară, deoarece board-ul este din diferite țări, ceea ce aduce o dimensiune culturală nouă, de curiozitate și deschidere, uneori poate și cu o provocare legată de adaptarea culturală și, astfel, perspectiva de a învăța lucruri noi.

Am auzit impresii despre comisiile de CTA că pun întrebări ca să te cunoască, nu ca să vâneze greșeli. Rezonează această impresie cu experiența ta? Și dacă da, cum este să fii întâmpinată cu această atitudine de către comisie?

Cum a fost experiența unui astfel de examen online? 

Laura Lucanu: Examenul a fost extraordinar de bine organizat de ITAA și m-am simțit însoțită pas cu pas, a decurs fluent. Susținerea examenul online a fost cu un confort, zic eu, sporit datorită locației, experienței anterioare și cea din perioada pandemiei de a lucra mai mult online, atât individual, cât și cu grupuri. În plus, a fost primul examen online și pentru mine, și pentru board, o experiență nouă. Astfel nu am adus cu mine o componentă a experiențelor vechi de a sta în fața profesorilor în picioare de exemplu, lucru pe care nu l-am agreat în școală, mai ales când era foarte caaaaaald. 

Experiența examenului a fost inedită, am fost emoționată la început când a trebuit să mă prezint, când am văzut persoane din diferite țări, continente (India, UK, Olanda, Slovenia) prezente pentru a mă însoți către certificare, la ore total diferite de cea a României (pentru unii era 7 AM, pentru alții foarte târziu). A fost o emoție nouă, nu am mai simțit-o, ireal și frumos în același timp.
Ca dezavantaj, văd partea cu sărbătorirea în mijlocul unei comunități. E impresia mea, deoarece îi vedeam la conferințe pe cei care luau examenul și radiau, erau felicitați și voiam și eu să trec prin această experiență. Ținând cont de acest aspect, am organizat în așa fel încât să am contact, să mă bucur împreună cu persoane dragi imediat după examen, persoane care înțeleg semnificația examenului, atât fizic, cât și online, și care au fost alături de mine pe parcurs. A semănat cu o experiență de examen on site: să deschizi ușa, să zici: „Am trecut!”, să fie cineva pe care să îl îmbrățișezi când deschizi ușa, să împărtășești bucuria, să fiu văzută ca proaspăt CTA. 

Care a fost cea mai mare provocare pentru tine în pregătirea și susținerea examenului?

Laura Lucanu: În pregătirea examenului, cea mai mare provocare a fost să mă apuc de scris serios și, ulterior, procesul de schimbare a supervizorului, de balansare a celor două relații de supervizare, să iau ce e mai bun din ambele. Am continuat colaborarea și cu primul supervizor după examenul scris, deoarece aveam o relație îndelungată, foarte bună, mutând treptat energia în noua relație de supervizare. Am căutat un supervizor din România, pentru a avea mai multă experiență cu supervizarea față în față (cea anterioară a fost mai mult online), care să îmi placă, să existe o bază anterioară a relației pentru a nu stabili încrederea pe ultima sută de metri, înaintea examenului oral, însă unul diferit în modul de procesare sau comunicare a informațiilor, și care să completeze experiența anterioară, să-mi ofere o altă perspectivă, astfel încât să simt frustrarea de a mă adapta, de a înțelege, de a învăța în relație.  Părintele meu profesional intern a fost mai curând format în engleză, a fost o provocare să exersez acest aspect și în limba română. Am zis că dacă tot e să-mi schimb supervizorul, măcar să învăț ceva nou, în regim intensiv, să transform o pierdere într-o oportunitate și, de ce nu, să celebrez succesul cu doi supervizori. 

Laura Lucanu: Bucuria simțită este cel mai valoros element pentru mine și faptul că am simțit alături de mine multe persoane, o comunitate, și aici mă refer atât la colegi din ARAT, cât și cei din EATA sau ITAA. Pe lângă multe alte sentimente, momentele de bucurie, fun pe care le-am trăit în mijlocul comunității de AT au fost nenumărate și memorabile, inclusiv pregătirea, examenul în sine și sărbătorirea lui. La examen am izbucnit în râs, surprinsă plăcut de o întrebare ghidușă și curioasă (ce poate fi mai plăcut la un examen decât să râzi cu examinatorul?).

Laura Lucanu: Să se apuce de scris și să aibă un grup de intervizare, deoarece drumul uneori e lung și e mai plăcut cu prieteni! Au suficient timp să discute tot ce îi preocupă pe parcursul procesului, au suficiente resurse la care să apeleze în comunitatea AT. Să țintească să scrie sau să susțină un examen „suficient de bun”,  nu e nevoie de mai mult.

de Alina Comendant 

 Dezvoltarea sinelui copilului: Split, Rușine, Critică internă

Articolul își propune să aducă o perspectivă asupra dezvoltării sinelui copilui, a split-urilor, rușinii și criticii interioare. Inspirată de participarea la workshopul “Shame, internal criticism and relational withdrawal psychotherapy of the schizoid process” condus de Richard Erskine (organizat de Asociația de Analiză Tranzacțională din Serbia în decembrie 2020) și de cazuistica din practica privată, voi trasa idei care să explice procesele complexe din spatele simptomelor cu care se lucrează în terapia copiilor. 

Scopul acestor idei este să vină în sprijinul dezvoltării unei hărți teoretice de conceptualizare, iar în partea a doua (care va apărea în următorul newsletter), îmi propun să formulez idei de lucru cu aspectele de sine splitat.

Pentru că în terapia copiilor și adolescenților vorbim mereu de 4 P (Protecție, Putere, Permisiuni și Prevenție, Pierini, 2014), articolul își dorește să ofere inclusiv un punct de plecare în prevenția dezvoltării unei personalități schizoide. Se adresează psihoterapeuților care lucrează cu copii, adolescenți sau adulți care prezintă elemente intense de rușine și critică interioară, părinților, consilierilor școlari.

În cadrul workshopului, Erskine a prezentat teoria lui Ronald Fairbairn despre dezvoltarea sinelui. Acesta din urmă considera că gradul de responsivitate, implicare și vitalitate primit din partea părinților către nevoile de afecțiune și nevoilor relaționale ale copiilor stă la baza dezvoltării Sinelui Întreg (Whole Self). Conceptul este asemănător cu ceea ce John Bowlby numește Sinele Sigur (Secure Self).

Acest prim split este reprezentat de Sinele Social - cu alte cuvinte, acea parte din copil care face ceea ce i se zice ca să îi mulțumească pe părinți/îngrijitori. Sub acest Sine Social se va ascunde Sinele Vital și Vulnerabil. El reprezintă o încercare de a fi acceptat și validat, atașat de îngrijitori.

Selma Freiberg descrie cum fiecare copil, de la vârste fragede, învață să își transforme afectul și comportamentul pentru a fi acceptat, validat și iubit. Furia, frica sau comportamentele neaccceptabile sunt splitate și înlocuite cu o mască socială de cooperare.

Rolul Sinelui Social este să mențină o relație superficială cu părinții/îngrijitorii. Donald Winnicot numește acest sine „Sinele Fals”, iar Eric Berne îl numește „Copilul Adaptat”.

Un avantaj psihologic al Sinelui Social este obținerea unei siguranțe emoționale. Copiii rămân, așadar, cu un atașament anxios, deoarece siguranța lor emoțională este întotdeauna în pericol (dacă ei nu se adaptează sau nu se conformează cerințelor/criticii). Stilul de atașament anxios se formează  ca urmare a unui tip de parentare unde gradul de responsivitate din partea părintelui este puțin predictibil (o dată îi răspunde frumos și adecvat la nevoie, și altădată, la aceleași nevoi, i se răspunde neadecvat/e criticat).

Acești copii, din speranță, dar și din frică, se vor atașa de relații disfuncționale. Vor încerca să se adapteze cu orice preț.

Câteodată, însă, sentimentele, dorințele sau nevoile Sinelui Vital și Vulnerabil trec de bariera splitului și sunt exprimate. În acel moment, copilul riscă dezamăgirea, respingerea și pedeapsa din partea părinților/îngrijitorilor.

Frica de a fi pedepsit cauzează un al doilea split: Introiecția

În introiecție aspectele Sinelui Vital și Vulnerabil sunt înlocuite cu caracteristicile părinților: gândurile, emoțiile și comportamentele introiectate devin astfel dominante în sinele copilului.

Vitalitatea e pierdută și copilul alunecă, parcă, în propria-i scoică. Aceste introiecții îl urmează pe copil oriunde merge. În loc de vitalitate, copilul simte rușine și dezamăgire. Stilul de atașament al copilului este evitant, deoarece părinții/îngrijitorii au fost mai degrabă neresponsivi la nevoile copiilor într-un mod predictibil (neglijenți). Se atașează așadar prin neglijare și agresivitate, într-un mod contraproductiv.

În timp însă, odată cu creșterea și maturizarea, copilul începe să devină conștient de atitudinea introiectată de la părinți. Pentru a rămâne atașat de părinți, copilul trebuie să nege efectele criticii și ale controlului părintelui. Sunt copiii/adulții care spun adesea: “Am doar amintiri frumoase”. În acest fel, are loc cel de-al treilea split și apariția Strategistului intern.

În al treilea split, strategia copiilor este de a învăța să se critice singuri. Cel mai adesea, această auto-critică este mai intensă, mai cu ardoare și mai continuă decât critica originală, venită de la îngrijitori. Strategistul intern se poartă precum un Sabotor intern care pedepsește, deoarece scopul lui este să fie mai puternic decât vocile introiectate - rezultatul final fiind păstrarea iluziei atașamentului. Devenind propriul opresor, sinele creat, Strategistul intern, preia controlul prin auto-critică. În acest timp, Sinele Vital și Vulnerabil este înspăimântat și se ascunde, pentru că orice formă de auto-exprimare devine periculoasă.

Această auto-critică este atât o deflecție de la conștientizarea introiectării, cât și o modalitate de a avea control.

Mai mult, auto-critica constantă asigură că persoana nu va primi, căuta sau deveni conștientă de propriile nevoi și sentimente, cu excepția rușinii de a avea nevoi și sentimente.

Acest Sabotor intern se va năpusti adesea asupra propriei persoane într-o încercare de a evita atacurile din partea altor  persoane. În acest mod creează o apărare deșteaptă împotriva potențialului de a primi critică sau respingere din partea altor oameni: „Mă voi auto-critica înainte ca tu să ai această oportunitate”.

Am spus că Sabotorul este un strategist deștept pentru că protejează în acest fel Sinele Vital și Vulnerabil de critica altora, însă prețul este distrugerea vitalității. Atât Sinele Social, cât și Sinele Sabotor au rolul de a anticipa și evita pericolul real al conflictului interpersonal.

Ca pattern de atașament apare disprețuirea (engl. disdainful). Pot fi plini de furie, nu valorizează relațiile și își inhibă tristețea, frica și intimitatea. Au o frică implicită de vulnerabilitate.

Mai există însă și un al patrulea tip de split: sub presiunea intensă fie a criticii externe, fie a opresiunii Sabotorului, se produce o retragere profundă sau Sinele Încapsulat (Mary O’Reilly-Knapp): care implică deconectarea completă de contacul uman, preferându-se liniștea și pacea.

În acest fel, copilul se retrage în propria lume internă pentru că e convins că nu există siguranță în relația cu celălalt.

Patternul de atașament este izolarea, iar critica internă constantă este traumatică pentru că nu există reparație în relație. Copiii care manifestă acest tip de split se retrag în interior atât din cauza propriul afect prea intens, cât și a relațiilor cu ceilalți. Frica profundă de a fi invadat și controlat produce o singurătate cruntă. Singura modalitate de a se atașa de ceilalți e prin singurătate și dezamăgire. În interior însă, Sinele Încapsulat se ascunde într-o cochilie și nutrește după siguranță emoțională, liniște și să scape de durerea relațiilor interpersonale.

Experiența din cabinet confirmă ceea ce Erskine a descris drept pattern-uri ale transferului și contratransferului în cazul întâlnirii unor trăsături de tip Sinele Încapsulat: terapeutul se va simți adesea somnoros, plictisit sau neadecvat (mintea îi poate fugi în alte direcții).

Rușinea ca mecanism de auto-protecție

Sentimentul de rușine ajută persoana să evite vulnerabilitatea umilirii și a pierderii relației . Pentru a menține o formă de relație (chiar și una insuficient de hrănitoare), persoana se va adapta criticii. Dialogul intern poate lua forma: “Voi fi ceea ce îmi spui tu să fiu”. 

Adaptarea funcționează și ea ca un fel de protecție a sinelui împotriva experimentării intensitatea vulnerabilității și a neputinței asociate cu pierderea relației. Simultan însă, rușinea este expresia unei speranțe inconștiente că cealaltă persoana își va asuma la un moment dat responsabilitatea de a repara ruptura din relație. 

- tristețea că nu ești acceptat așa cum ești: cu nevoi, dorințe, sentimente, comportamente

- frica de respingere pentru cine ești: simțul apartenenței este amenințat.

În termeni de credințe de script, rezultatul este: “Este ceva în neregulă cu mine”.

• un simț al sinelui diminuat: o stimă de sine scăzută cu o complianță în a fi umilit

• respingerea tristeții

• respingerea fricii

• respingerea furiei

• credința de script “Ceva este în neregulă cu mine”

În următorul număr voi prezenta metode de lucru cu fiecare tip de split.

Bibliografie
Workshop Erskine, R., 2020: Shame, internal criticism and relational withdrawal psychotherapy of the schizoid process”
Erskine, R.G. (1980). Script Cure:Behavioral, Intrapsychic, and Physiological, Transactional Analysis Journal, 10 (2):102-106. 

Erskine, R.G. (1993). Inquiry, Attunement, and Involvement in the Psychotherapy of Dissociation; Transactional Analysis Journal, 23 (4):184-190 

Erskine, R.G. (2009). Life scripts and attachment patterns: Theoretical integration and therapeutic involvement. Transactional Analysis Journal, 39(4): 207–218. 

Erskine, R.G. (2010). Life Scripts. A Transactional Analysis of Unconscious Relational Patterns. London: Karnac Books Publishing. 

Erskine, R.G. (2013). Vulnerability, authenticity, and inter-subjective contact: Philosophical principles

Erskine, R.G., Hargaden, H., Jacobs, L., Little,R., O’Reilly-Knapp M., Sills, C., Weil, T. & Yontef, G. (2001). Withdrawal, Connection, and Therapeutic Touch: A Roundtable on the Schizoid Process, Transactional Analysis Journal, 31(1), 24-32. 

Erskine, R.G., (2018) Relational Patterns, Therapeutic Presence: Concepts and Practice of Integrative Psychotherapy, New York, Routledge. 

de Cornel Cărăușu

Introducere
Una din etapele marcante în evoluția speciei noastre este momentul în care am început să ne raportăm la un “sine”. Chiar dacă filozofia și știința au încercat timp de sute de ani să concluzioneze măsura în care sinele este doar apanajul umanității, a rămas deschis discuției modul în care el se manifestă și la alte forme de viață. Dificultatea găsirii unui răspuns final este dată atât de varietatea definițiilor sinelui cât și de implicațiile pe care le-ar avea recunoașterea prezenței sinelui la alte vertebrate. După 28 de ani de vegetarianism recunosc că îmi e greu să nu mă raportez la articolul ăsta ca la o oportunitate de a aborda subiectul manifestării sinelui la alte specii. Fiind însă primul meu articol voi alege să scriu despre ‘sine’ dintr-o perspectivă mai non-incendiară referindu-mă doar la sinele uman.

Sinele este un concept central atât pentru înțelegerea minții umane cât și a sănătății mintale. În mod similar, expresii cum ar fi stima de sine, conștiența de sine, identitatea (self-identity) sunt termeni cu care psihologii, consilieri sau psihoterapeuții operează în mod regulat în munca lor indiferent că e vorba de asistare individuală sau de grup, mediul organizațional sau clinic. Însă faptul că sinele este un termen analizat din atât de multe perspective (filozofie, psihologie, sociologie, neuroștiințe) poate duce la situația în care practicienii au o perspectivă relativ ambiguă asupra sinelui. Acest articol va încerca sa realizeze o mini-analiză comparativă a teoriilor la care am avut access și care sunt prezentate sumar în Tabelul 1.

Tabelul 1 - Perspective asupra sinelui

Delimitări conceptuale

Sinele se referă la individ în totalitatea lui, conținând toate atributele sale caracteristice mentale și fizice, atât cele conștiente cât și inconștiente (American Psychological Association) El poate fi privit ca o structură cognitivă (schema mintală sau teorie) care are o natură multi-dimensională și ierarhică (Feinberg & Keenan, 2005) sau ca o secvență de narații  (Freeman, 1992) Din punct de vedere a liniei timpului, sinele include atât caracteristici stabile, cât și cele care sunt continuu în transformare. În acest sens se poate spune că sinele reflectă atât trecutul și prezentul nostru, cât și ceea ce am putea deveni (Markus & Nurius, 1986).

Sinele corporal (Feinberg, 2011) se referă la identitatea noastră biologică, încarnată.

Sinele relațional (Feinberg, 2011) se referă la manifestarea sinelui în relație interumană, dar și intrapsihică (metacogniții).

Sinele narativ (Feinberg, 2011) este constituit din totalitatea amintirilor personale ce fac referire la continuitatea unicității sinelui.

Sinele minimalist (Gallagher, 2000) include conținuturile mintale despre sine cu focus pe capacitatea de a fi în controlul propriilor acțiuni și asupra propriului corp.

Sinele interpersonal (Neisser, 1988) se referă la manifestarea sinelui în interacțiunile sociale.

Sinele conceptual (Neisser, 1988) este definit de rolurile sociale și diferitele identități pe care le abordăm pe perioada vieții.

Sinele privat (Neisser, 1988) este susținut de abilitatea de a reflecta asupra propriilor experiențe conștiente.

Sinele ecologic (Neisser, 1988) este modul în care ne percepem raportat la mediul fizic înconjurător

Sinele extins (Neisser, 1988) este  dimensiunea stabilă a sinelui pe perioada vieții.

Proto-sinele (Damasio, 1999) include funcțiile senzorio-motorii inconștiente.

Sinele central (Damasio, 1999) se referă la conștientizarea din aici-si-acum ce apare în urma procesării de informații.

Sinele autobiografic (Damasio, 1999) este cel care leagă trecutul, prezentul și viitorul, incluzând totalitatea experiențelor subiective pe perioada timpului.

Sinele cultural/colectiv (Ward, 2012) se referă la credințele, abilitățile și ritualurile comune unui grup.

Sinele bazal (Vîșcu & Popescu, 2015) constă din acele structuri ale creierului care se formează în copilăria timpurie la nivel non-verbal. Hărți neuronale ce conțin reprezentări pre-verbale ale lumii.

Sinele central (Vîșcu & Popescu, 2015) constă din circuite de bază ale creierului ce includ elemente de reglare emoțională, flexibilitate cognitivă și sinele autobiografic.

Sinele plastic (Vîșcu & Popescu, 2015) este versiunea de sine creată prin prelucrarea selectivă a stimulilor din mediul înconjurător într-un mod care nu contrazice sinele bazal și central. Se urmărește menținerea stabilității și coerenței sistemului.

Sinele extern (Viscu & Popescu, 2015) este interfața dintre individ și mediul înconjurător, sinele din aici-și-acum.

Analiză

Pentru a putea unifica diferitele teorii într-o formă concisă și relativ ușor de memorat pentru mine am selectat din lista de definiții doar 4 categorii:

1. Proto-Sinele sau Sinele bazal se referă la totalitatea caracteristicilor înnăscute sau conturate în urma interacțiunii copilului cu diferiți stimuli externi și interni în perioada de dezvoltare premergătoare apariției limbajului.

2. Sinele corporal indică totalitatea trăsăturilor și proceselor biologice conștiente sau inconștiente care definesc individul.

3. Sinele narativ sau sinele autobiografic este colecția de povești pe care un individ le rulează în spațiul dialogului interior sau cel interuman cu scopul de a menține stabilitatea identității de sine în fața trecerii timpului și expunerii continue la stimuli.

4. Sinele interpersonal sau Sinele relațional este totalitatea trăsăturilor manifestate și potențiale pe care le arătăm sau le-am putea arăta atunci când suntem în relație cu entități reale sau imaginare (e.g. zei, prieteni imaginari, îngeri, persoane decedate)

Reflecții personale

Cu toate că relația sinelui cu funcționarea creierului este una foarte strânsă, fapt dovedit în mod special de neuropsihologie în studiul modificărilor sinelui suferite în urma traumatismelor cerebrale, definirea sinelui rămâne încă sa fie făcută de neuroștiințe pornind de la metode imagistice (RMN, PET, EEG, etc). Momentan sunt conștient ca majoritatea definițiilor parcurse de mine rămân ca abordare și conținut la granița dintre filosofie experimentală și psihologie.

Găsesc semnificativ pentru practica mea profesională să continui explorarea conceptului de sine pentru a crește acuratețea formulării în lucrul cu clienții și a-i putea ajuta pe aceștia să identifice dimensiunea sinelui la care doresc să lucreze. Astfel în loc de a menționa sinele, la modul general, pot folosi termeni specifici, precum cel de sine narativ sau sine biologic. În mod similar încrederea în sine în contextul relațiilor sociale o văd mult mai sănătos pusă în termeni de încrederea în sinele interpersonal. Accept că abordarea multidimensională a sinelui nu este potrivită oricărui client, dar acolo unde ea a făcut sens, clientului i-a fost mult mai ușor să rămână cu o atitudine OK față de sine și să lucreze focusat pe dimensiune care avea nevoie de atenție.

Bibliografie

1. Ownsworth, T. (2014). Self-Identity after Brain Injury. Psychology Press

2. Branescu, V., Viscu, L., Popescu, O. (2018). Scientific Validation of Integrative Strategic Model of the Self. Quantitative research. Filodiritto Editore - Proceedings

3. Damasio, A.R.(1999). The feeling of what happens: Body and emotion in the making of consciousness, New York: Harcourt Brace

1. Dictionary of psychology. American Psychological Association, dictionary.apa.org/self

2. Feinberg, T.E., Keenan, J.P. (2005). Where is the brain in the self? Consciousness and Cognition, 14, 661-678

3. Feinberg, T.E. (2011). The nested neural hierarchy and the self. Consciousness and Cognition, 20, 4-15

4. Freeman, M. (1992). Self as a narrative: The place of life history in studying the life span. In T.M. Brinthaupt & R.P. Lipka (Eds). The self: Definitional and methodological issues (pp. 15-43) State University of New York Press

5. Gallager, S.(2000). Philosophical conceptions of the self: implications for cognitive science. Trends in Cognitive Sciences, 4, 14-21

6. Markus, H., Nurius, P. (1986). Possible selves. American Psychologist, 41,  954-969

7. Neisser, U. (1988). Five kinds of knowledge. Philosophical Psychology, 1, 35-59

8. Vîșcu, L., Popescu, O. (2015). Abordări în psihoterapia integrativă strategică. Publibanat.

9. Ward, J.(2012). The student’s guide to social neuroscience, Hove, UK:Psychology Press
    

de Mihaela Brînzoi

ARAT Summit este un proiect intern de schimbare cu focus asupra culturii organizaționale, gândit să fie implementat progresiv și al cărui scop este generarea unei strategii viabile și actuale pentru ARAT. Ideea acestui proiect a fost inițiativa unui grup de oameni care au observat dificultatea de a lua decizii de dezvoltare în absența unei viziuni, a unei strategii a ARAT. Printre beneficiile ce decurg din definirea unei strategii notabile sînt dezvoltarea sistemică, crearea sentimentului de coeziune între membrii comunității, asigurarea calității în programele derulate datorită direcției clare spre care ne îndreptăm.  

Cu această perspectivă, am proiectat Summit 1.0 împreună cu Amalia Gabor și Cristina Pop și am urmărit îndeaproape obiective precum cele de clarificare a identității ARAT, de explorare a istoricului organizațional, de identificare a valorilor de cultură organizațională. La finalul celor 4 luni de proiect în care am atins aceste rezultate am înțeles că acesta este doar începutul. Este unul valoros, incontestabil. Un început căruia îi datorăm un prezent ce necesită alegerea unei direcții în care să mergem împreună ca și comunitate de profesioniști în analiză tranzacțională.   

Ediția a II-a a ARAT Summit a urmat în mod natural și s-a datorat în mare măsură înțelegerii că suntem mai pregătiți pentru elaborarea unei strategii organizaționale. În planificarea acestei ediții am fost preocupați să (re)găsim motivația fondatorilor de a înființa ARAT în tandem cu identificarea direcțiilor strategice pe care și le dorește acum ARAT. Cu aceste intenții în minte, am invitat ca participanți în proiect persoanele care fac parte din leadership-ul ales al asociației: membrii Consiliului Director, delegatul ARAT la EATA (Asociația Europeană de Analiză Tranzacțională), președintele Comisiei de Etică și cel al Comisiei Profesionale. Am lucrat exclusiv online (Zoom) pe parcursul a două zile și jumătate, timp în care am atins obiectivele de scop și rol, am parcurs analiza SWOT (Strengths - Weaknesses - Opportunities - Threats), am conturat direcțiile strategice, precum și pachetul de activități implicite. Pe toate le vom face cunoscute în perioada următoare când vă vom trimite invitații de participare în grupurile de diseminare. 

Nu închei fără să amintesc și aici că un rol important în atingerea acestor rezultate, consider că l-a avut și facilitatorul procesului, Doru Curteanu - https://www.mmmconsulting.ro/doru.html, un profesionist care ne-a plăcut pentru angajament, flexibilitate și consistență în munca sa. În plus, am convingerea că ceea ce am obținut prin rezultatele acestui Summit produce o schimbare importantă de perspectivă cu multe efecte valoroase pentru comunitatea noastră de profesioniști și pentru societate, în ansamblul său.

Așadar, vă invităm să vă alăturați echipelor care vor disemina proiectul de strategie elaborat și să deveniți contributori activi în construirea unui viitor congruent cu misiunea și viziunea ARAT. Pentru că, așa cum spune un proverb african, “(…) dacă vrem să ajungem departe, mergem împreună.”

de Marina Brunke

În vecinătatea cadrului terapeutic, aproape de intimitate și încredere, în cabinet sau ascuns sub laptop, smartphone sau tabletă în timpul vreunui zoom sau skype, este prezent conceptul de etică. Uneori îl vedem cu coada ochiului; alteori trebuie să ne concentrăm pentru a-i distinge conturul. Deși nu îl avem mereu în minte atât de clar, gândul că ar putea să îl pierdem din vedere ne sperie cel mai tare.

Pentru etică, întrebările contează mai mult decât răspunsurile. Ea se hrănește cu dileme despre granițe, autodezvăluire, relații multiple, confidențialitate și alte realități ale relației terapeutice. Crește la limita dintre acțiune și punere în act, dintre reflectare și raționalizare.

Cum arată valorile fundamentale ale eticii în viața de zi cu zi a unui psihoterapeut din anul 2021? Începând cu luna aprilie, Comisia de etică ARAT va organiza o serie de evenimente cu scopul de a descoperi etica în forma ei practică și imediată. O dată pe lună, vă vom invita să dezbatem împreună cazuri de etică în psihoterapie, de la situații des întâlnite în cabinet la cazuri celebre.

Până la mai multe detalii, vă invităm să ne scrieți întrebările voastre pe teme de etică la adresa etica@arat.ro.

Uneori atât ca oameni ce participă la viața socială curentă, cât și ca practicieni, avem de înfruntat și de descâlcit aspecte de țin de funcționarea administrativă, legislativă a instituțiilor cu care interacționăm. În calitate de psihologi și de psihoterapeuți înscriși în ARAT, aceste instituții sunt reprezentate de către Colegiul Psihologilor din România, respectiv ARAT. 

Ne-am gândit că ar fi de folos să includem în acest număr de newsletter câteva informații ce sperăm să le fie de folos colegilor care își pregătesc dosarul pentru obținerea dreptului de liberă practică. 

3. În ce fel se gândesc Comisia Profesională și Consiliul Director ARAT să susțină demersul membrilor în procesul de obținere a dreptului de liberă practică?

de Alina Comendant și Marina Ionescu

Dragi colegi,

Alina Comendant este psihoterapeut certificat în Analiză Tranzacțională și Trainer în formare în Gestalt play therapy (South Coast Institute, USA). Lucrează de peste 10 ani în practică privată cu copii, adolescenți și adulți și colaborează cu instituții educaționale. Este pasionată de scrierea articolelor de specialitate abordând teme legate de psihoterapia copilului și adolescentului în Newsletterul ARAT și reviste internaționale. 

Marina Ionescu este psiholog și psihoterapeut certificat în Analiză Tranzacțională și Sandplay therapy. Din 2019 este Formator și Supervizor acreditat internațional în Sandplay therapy (ISST), organizând cursuri și grupuri de supervizare pentru psihoterapeuți. Lucrează în practică privată de peste 14 ani cu adulți, familii, copii, adolescenți și părinții acestora. Dezvoltă programe pentru părinți și adulți și colaborează în proiecte educaționale naționale și internaționale.

Acest proiect și-a propus să ofere un program de formare având la bază Analiza Tranzacțională pentru copii și adolescenți, la care adăugăm instrumente din Gestalt therapy, art therapy și Sandplay therapy, dar și perspective noi despre ultimele descoperiri din neuroștiințe.

Primul an, 2021, va fi un an de seminarii în care să ne cunoașteți și să luați contact cu munca noastră, urmând ca în 2022 să putem organiza programe de training după o programă specifică care va lua în considerare cerințele unui program de formare acreditat atât pe plan național (COPSI), cât și internațional (EATA/ITAA).

Ne dorim ca acest program să dezvolte într-un mod integrativ atât aspectele teoretice din munca cu copii și adolescenți, cât și partea experiențială în care să puteți învăța și dezvolta propriile instrumente în lucrul cu aceștia. Creativitatea va fi linia directoare pe tot parcursul programului de training.

Participând la conferințe internaționale și luând contact cu asociații internaționale, suntem dornice să vă împărtășim despre ultimele studii din domeniul psihoterapiei cu copii și adolescenți, astfel că în cadrul programului de training vor exista module despre neurobiologie și componenta somatică.

Structura seminariilor este sub forma unei întâlniri lunare de 3 ore, vinerea de la 17.30 la 20.30, în care ne dorim să experimentăm împreună metode de abordare în psihoterapia cu copii și adolescenți și să vă împărtășim din experiența noastră folosind Analiza Tranzacțională ca bază teoretică. Mai jos sunt prezentate titlurile seminariilor din acest an:

19 Martie 2021 - Prima ședință cu părinții

16 Aprilie 2021 - Prima ședință cu copilul/adolescentul

Mai 2021 - Anxietatea de performanță la copii/adolescenți

Iunie 2021 - Evaluare și diagnostic în terapia copiilor și adolescenților

Septembrie 2021 - Instrumente de lucru cu emoțiile la copii

Octombrie 2021 - Spațiu liminal la adolescenți: o regândire a adolescenței și metode de lucru

Noiembrie 2021 - Instrumente de lucru cu pierderea la copii

Decembrie 2021 - Instrumente de lucru cu copii anxiosi - Gestionarea fricii la copii

Cei interesați se pot înscrie la una din adresele de e-mail: alinacome@yahoo.com sau psiholog.marina.ionescu@gmail.com.

Vă așteptăm să începem împreună o nouă experiență de învățare,

de Bianca Pavel

Începutul lunii februarie a venit cu o mare bucurie pentru asociația noastră. ARAT a câștigat Gala Fundației Vodafone România la categoria „ONG-uri implicate în lupta împotriva COVID-19”. Premiul oferit constă în suma de 1.000 EURO, bani pe care îi putem investi într-un alt proiect cu impact social. 

Acest premiu este o recunoaștere la un alt nivel a muncii colegilor noștri implicați și încheie într-o notă de succes ceea ce a însemnat „Autoizolat, DAR nu singur”.

Au fost câteva luni în care ne vedeam săptămânal pe ZOOM, fie pentru a pune la punct detaliile de organizare, fie pentru a ne susține reciproc. Entuziasmul demarării proiectului, găsirea sponsorilor, greutățile și limitările tehnice ce au venit deseori cu frustrare, bucuria primului apel telefonic, provocarea primelor interviuri radio și TV, oboseala și agitația, precum și întregul context adus de pandemie și-au găsit loc și susținere în discuțiile noastre. Au fost și lacrimi.  De bucurie, de furie, de neputință. Ce am obținut în final, mie mi-a depășit așteptările: un proiect de suflet organizat într-un mod profesionist de o parte dintre noi, membrii din ARAT. 

Și ce echipă fantastică am făcut! Sunt tare recunoscătoare pentru toată această experiență!

„Autoizolat, DAR nu singur” este proiectul care mi-a arătat ce multe putem reuși împreună! 

O parte din munca noastră a însemnat să discutăm telefonic cu cei în nevoie, cu oameni vulnerabili așa cum rar întâlnim în practica privată. Provocările au venit cu disconfort, dar și cu creștere.

O altă parte din muncă a fost în a ne sufleca mânecile la propriu și a crea un site www.atromania.ro, o pagină de Facebook dedicată https://www.facebook.com/autoizolatDARnusingur, a testa și a utiliza un call center (am avut la dispoziție o centrală telefonică virtuală, un număr scurt, cu 4 linii active în același timp, cu mesaje de întâmpinare, hold, out off working time, preluare), a găsi sponsori și ambasadori ai proiectului, a crea un comunicat de presă, a face lansare oficială către posturi TV, radio, bloguri și alte publicații media. Apariții TV am avut la Antena 1 în cadrul jurnalului de seară, la matinalul de la Radio Guerrilla, Europa FM și Itsy  Bitsy pentru a prezenta proiectul. Interviurile cu Olga și Nicoleta, din cadrul inițiativei CRESC prin puterea cuvântului (proiect partener) s-au materializat sub formă de episoade video ce conțin resurse utile pentru perioada dificilă a pandemiei, precum și discuții pe tema emoțiilor și modului în care relațiile ne sunt afectate în această perioadă. 
https://www.youtube.com/channel/UCBARNk3r6qaQVwplAVlwIzw

Și ce muncă frumoasă a fost când, ca niște albine – albinele din stupul ARAT ☺, am trimis scrisori către persoane publice sau care activează în comunități pentru a deveni ambasadori ce promovează proiectul nostru – fie pe bloguri, vloguri, pagini de facebook personale, fie în comunitățile în care activează – intern în companii prin departamentele de HR, prin medicii de familie, ONG-uri sau fundații. La finalul proiectului au fost transmise scrisori de mulțumire către ambasadori.

Au fost atât de mulți pași pe care nu îi mai făcusem la un așa nivel,  nici din punct de vedere al implicării sau al trăirilor interioare și nici din punct de vedere al resurselor de o asemenea anvergură. Am învățat lucruri noi, am mers în zone dincolo de aria noastră de confort și specializare pentru a pune în aplicare un astfel de proiect, am adunat resurse de la mai mulți specialiști – din domeniul media, tehnic, psihologic, coordonare de proiect. 

Au fost multe provocările și de-o potrivă dificultățile cu care ne-am confruntat. A fost nevoie să facem cunoscut proiectul și să ducem informația la cât mai multe persoane – oamenii aveau nevoie să știe de existența acestui program de suport, protejat de anonimat, și să beneficieze de serviciile de suport psihologic. Disconfort am întâmpinat și când am încheiat proiectul, știam că acest program de suport era limitat în timp și spațiu, însă pandemia continua.

Am învățat cum să îmi cultiv răbdarea în condițiile izolării și cum să îmi cresc toleranța la frustrare.  

„Autoizolat, DAR nu singur” este pentru mine unul dintre proiectele cele mai dragi în care m-am implicat.

Sunt tare mândră de noi, cei din echipa proiectului! Împreună am făcut o treabă excelentă!

Vă mulțumesc fiecăruia pentru efortul, susținerea, resursele și vitalitatea pe care ați adus-o în frumoasa noastră echipă a proiectului! Mi-a făcut o deosebită plăcere să vă cunosc în de-aproape și să lucrez cu voi!

 „Autoizolat, DAR nu singur”  este un proiect al Asociația Română de Analiză Tranzacțională, desfășurat în perioada 15 martie – 15 august 2020, conceput pentru a asigura suport psihologic telefonic persoanelor afectate de pandemia COVID 19, în special în perioada autoizolării sau a stării de urgență. Orice persoană a putut să apeleze gratuit numărul de telefon 021.9972, de luni până sâmbătă, și să fie preluat de unul dintre cei 30 psihologii înscriși în program. Convorbirile au durat în medie 20 minute, cu posibilitatea revenirii ori de câte ori persoana a considerat necesar.  În perioada de funcționare a call center-ului au fost înregistrate 269 apeluri, din care 72 au fost finalizate sub formă de ședințe de suport psihologic pentru problemele întâmpinate în perioada pandemiei și anume pentru: anxietate legată de boală, probleme financiare; dificultăți de tolerare a neputinței și nesiguranței; depresie din cauza izolării; dificultăți de relaționare cu partenerul, copiii sau familia. 

Echipa proiectului a fost alcătuită din Diana Deaconu, Bianca Pavel, Nicoleta Gheorghe, Adina Tița, Marina Brunke, Ioana Pîrvu, Diana Cosma, Anca David, Olimpia Capăt, Ioana Preda, Alina Pavel, Catrinel Ștefan, Florența Țurlea, Camelia Mladin, Marina Ionescu, Alexandra Maftei, Ionela Masdrag, Oana Munteanu, Liliana Horvath, Irina Filipache, Lucia Ionaș, Traian Bossenmayer, Olga Udrea, Alina Roșescu, Rodica Stan, Mădălina Gane, Sorina Vrană, Andreea Barbulis, Mădălina Albu, Alina Rus.

Transactional Analysis: 100 Key Points and Techniques

de Miruna Jovin

Este după mine un manual perfect de practică în Analiza Tranzacțională. Am citit cartea dintr-o suflare. Mi-a plăcut că este bine structurată ceea ce o face ușor de urmărit. Găsești în ea informații despre filosofia AT, despre aplicabilitatea teoriei, despre principalele abordări  și despre metode. Mark Widdowson explică la început că în mod ideal ea se adresează celor care au deja măcar noțiunile de bază despre AT. Eu am simțit că mi-ar fi fost de mare ajutor și dacă aș fi găsit-o chiar la începutul drumului. Cred că este bine împărțită și acest lucru este de ajutor dacă vreodată cineva are nevoie să revină ”la bază”. Da, Transactional Analysis: 100 Key Points and Techniques este concisă, ușor de citit și destul de tehnică. Nu are o poveste în ea. 

Totuși, te îndeamnă la o analiză proprie și te face să îți pui întrebări, să îți ajustezi privirea de ansamblu asupra Analizei Tranzacționale și poate să fie un reminder de a nu complica lucrurile. 

Cartea nu este una superficială. Mark Widdowson aduce în discuție, într-o formă sintetică, toate aspectele cu care Analiza Tranzacțională contemporană trebuie să jongleze. 

Dacă și voi sunteți ca mine și preferați un limbaj ușor accesibil, care să vă ofere informațiile adunate la un loc atunci dați acestei cărți o șansă. Dacă nu, țineți-o minte și poate o recomandați colegilor mai tineri. 

Eu am citit-o în limba engleză în format kindle.

Și dacă ceea ce am spus eu nu sună prea convingător am să las aici ce spune Keith Tudor despre carte:

”În această carte Mark Widdowson combină vechiul și noul din Analiza Tranzacțională. El face o relatare exactă a conceptelor de Analiză Tranzacțională sub forma a 100 de puncte cheie. La asta se adaugă o analiză revigorantă a teoriei. Pe lângă o lectură esențială pentru oricine interesat de Analiza Tranzacțională contemporană Transactional Analysis: 100 Key Points and Techniques oferă și o lectură critică asupra Analizei Tranzacționale în contextul domeniilor mai largi și în continuă schimbare ale psihoterapiei și psihologiei.

Consiliul Director al Asociației Române de Analiză Tranzacțională vă invită să participați în data de 26 aprilie 2021, ora 19:30, la Adunarea Generală Extraordinară (AGE) a membrilor Asociației Române de Analiză Tranzacțională (ARAT), care se va desfășura online, pe platforma Zoom, pentru a acționa în condiții de siguranță în contextul actual, asigurând continuarea activității asociației.

Printre subiectele cuprinse pe Ordinea de zi a acestei Adunări Generale vor fi:

1. Aprobarea/ validarea Bilanţului financiar contabil pentru anul 2020, în vederea depunerii acestuia la ANAF;

2.  Aprobarea bugetului pentru anul 2021;

3.    Alegeri pentru funcția de Președinte ARAT:
➢ La sfârșitul anului 2021 mandatul colegei noastre Nicoleta Gheorghe expiră, postul de Președinte ARAT devenind vacant;
➢ Cei interesați să candideze sunt rugați să transmită documentele (CV, scrisoare de intenție) până la data 09.04.2021 la adresa secretariat@arat.ro, cât și pe grupul de discuții membri_arat@googlegroups.com

4. Alegeri pentru funcția de Trezorier ARAT:

➢ Ca urmare a expirării mandatului colegei noastre Alina Rus, postul de Trezorier al ARAT a devenit vacant, fiind ocupat în prezent de colega noastră Olimpia Capăt, ca Trezorier interimar.
➢  În cazul în care există membrii interesați să candideze, aceștia sunt rugați să transmită documentele (CV, scrisoare de intenție) până la data 09.04.2021 la adresa secretariat@arat.ro, cât și pe grupul de discuții membri_arat@googlegroups.com

5.    Acordarea premiului ARAT pentru recunoașterea contribuțiilor aduse asociației.

6.    Informare privind ARAT Summit.

7.    Propuneri ale membrilor.

8. Diverse.

Lansăm cu această ocazie invitația pentru cei care au propuneri pe care să le votăm, să le transmiteți până cel târziu la data de 09.04.2021pe adresa secretariat@arat.ro, cât și pe grupul de discuții membri_arat@googlegroups.com.