Concentrat într-un shot: Cum creăm spații pentru socializare în orașe, un joc cu arme inofensive și o tehnică simplă de vopsit ouăle de Paște. 

Până se trezește lumea

Religia n-a fost niciodată ceva în care m-am regăsit. Deși mulți ani mi-am închinat perna în fiecare noapte, ca orice copil crescut la bunici, când prietenele mele din liceu se apropiau tot mai mult de Biserică, eu deveneam oaia neagră. Pe de o parte, mă simțeam stingheră în discuțiile lor despre duhovnici cu rol de psiholog, despre vizite la mănăstiri sau ideea de a-ți uda pixul cu aghiasmă înainte de Bac. 

Pe de altă parte, mi-era extrem de inconfortabil să citesc discursuri agresive despre înapoierea oamenilor care merg la biserică sau despre cum sunt manipulați. Pentru că, deși am avut opinii diferite, atunci când am locuit în aceeași casă cu unele dintre prietenele mele, puteam vorbi despre homosexualitate sau educație sexuală la o bere seara, fără să ajungem în zona toxică pe care o văd pe Facebook. 

La toate astea m-am gândit când am discutat cu Alina Apostu, o cititoare Concentrat din Londra cu un doctorat în antropologie, despre rolul muzicii bisericești în comunitățile religioase din Anglia (lucrarea e aici). A petrecut câțiva ani în două biserici evanghelice londoneze și, nefiind o persoană religioasă, a început cercetarea cu temerile și scepticismul unui outsider. 

Pe parcurs, a reușit să separe ideologia de oamenii din biserică, iar asta a ajutat-o să se uite cu mai multă înțelegere la rolul credinței în viețile lor. Uite câteva lucruri cu care a rămas Alina:

• Preconcepția cu care am pornit a fost: Cum opresc invitațiile și încurajările de „a-l descoperi pe Dumnezeu”? Cum negociez asta? Era sentimentul că eu nu cred în ce cred oamenii ăștia. În același timp, dacă cineva ar fi venit la mine și mi-ar fi zis: De ce nu crezi în Dumnezeu?, mi-ar fi fost mai ușor [ca cercetător] decât să spună: Ai un raport de predat, o să ne rugăm să-ți fie bine. Asta nu e o chestie de ideologie, e mult mai umană. Când cineva spune că se roagă pentru tine, e o investire a persoanei respective și o simțeam ca pe o chestie foarte personală.

• Am învățat că mersul la biserică nu e neapărat legat de credință, ci de un amestec de practici care-ți servesc anumitor nevoi. Te duci în fiecare duminică și îți dă substanță pe mai multe dimensiuni, nu-ți spune doar uite ce credincios bun ești. Îți dă un sentiment de coerență. Vorbești cu cei din biserică nu doar despre Biblie, ci și despre ce ți s-a întâmplat acum două-trei zile la metrou. 

• E ca o țesătură între întrebările și tensiunile oamenilor. Faptul că Biserica oferă anumite practici, într-un anumit fel, îți alină fricile. Îți dă o senzație de stabilitate, pe care viața modernă o oferă din ce în ce mai puțin.

• Mă aprind mai puțin decât mă aprindeam înainte [în discuțiile contradictorii legate de religie și biserică]. Totul devine mult mai complicat când petreci timp cu oamenii și vezi cum se amestecă lucrurile astea. 

• Pe de o parte, cred că e ceva util și bun, pe care o comunitate ar putea să o aducă în jurul unei biserici. Dar mi se pare că [în România] nu se încurajează spiritul de comunitate, ideea că suntem împreună: uite, sunt oameni care stau pe stradă, putem să facem ceva pentru ei? Aș vrea să se întâmple asta mai mult și acasă. 

Concluziile Alinei mi-au reamintit cât de important e să-i privesc pe cei cu opinii sau valori diferite de ale mele ca pe niște persoane întregi, nu doar ca pe unii pe care trebuie să-i conving că am dreptate. 

Cred că sunt remindere utile mai ales zilele astea, când poate o să vezi oameni care-și doresc să meargă la biserică, în ciuda riscurilor pandemice, și poate o să ți se pară greu de înțeles. Dar lucrurile astea capătă mai mult sens când îți dai seama că religia poate oferi răspunsuri la nevoi pe care le avem cu toții. 

BONUS: Lavinia Braniște a scris în ultimul număr DoR despre dificultatea de a scrie un roman despre religie, care vine din relația ei cu Biserica și cu un loc în care credința ei era manifestată în copilărie – acasă. Citește aici textul.

Actualizator

BUGETUL PRIMĂRIEI BUCUREȘTI a fost respins la votul de ieri (17 voturi pentru, 22 împotrivă și 14 abțineri), după ce primarul Nicușor Dan a pierdut susținerea consilierilor USR PLUS, care s-au abținut de la vot. Marți seară au anunțat că nu vor susține proiectul de buget propus de primar pentru că veniturile au fost supraestimate cu aproape 2,5 miliarde de lei. 

În ultimele luni, mai mulți activiști au acuzat Primăria Capitalei de lipsă de transparență, pentru că instituția a refuzat dezbaterile cu cetățenii pe tema bugetului.  

Pe de altă parte, PNL îl acuză pe viceprimarul Horia Tomescu (USR PLUS) că încearcă să-l preseze pe Nicușor Dan, după ce primarul i-a delegat coordonarea celor 19 spitale din Capitală, dar nu și dreptul de semnătură în luarea deciziilor.

În următoarele săptămâni, bugetul trebuie votat din nou în Consiliul General, într-o formă care să adreseze nemulțumirile consilierilor USR PLUS. În cazul în care bugetul nu va fi aprobat, investițiile în oraș vor fi blocate, pentru că Primăria ar mai putea achita doar cheltuieli de funcționare, fără să inițieze noi proiecte.

LOCURILE DE PARCARE de reședință din Capitală vor fi de șapte ori mai scumpe din 2022. Fiecare sector va fi împărțit în patru zone, de la A (cea mai scumpă, cu tarif de 600 de lei anual) la D (tarif de 300 de lei anual). Până acum, locurile de parcare costau între 37 și 84 de lei anual. Primarul Sectorului 2 speră ca schimbarea să descurajeze deținerea de mașini.

O NOUĂ MAȘINĂ ELECTRICĂ va fi produsă de Ford la Craiova, începând cu 2023, va avea versiuni pe benzină și diesel și ar urma să iasă pe piață în 2024. Compania anunță că va investi în jur de 300 de milioane de dolari pentru dotarea liniilor de producție. La uzina Ford din Craiova lucrează 6.000 de oameni.

TOATĂ LUMEA ALEARGĂ. Red Bull organizează pe 9 mai, în toată lumea, o cursă caritabilă de alergare, ghidată printr-o aplicație care va da startul pentru toți cei înscriși la aceeași oră (14:00, în cazul României). Fiecare participant poate alege distanța pe care vrea să o parcurgă, iar aplicația va calcula timpul de alergare. Taxa de înscriere e 8 euro (40 de lei) și toți banii sunt donați pentru cercetarea leziunilor la coloană. Te poți înscrie aici.

TEATRUL NAȚIONAL TIMIȘOARA se redeschide în luna mai după mai mult de jumătate de an. Spectatorii vor purta mască, vor lăsa câte un loc liber între ei în sală, iar la intrare le va fi luată temperatura. Spectacolele sunt programate de vineri până duminică, de la ora 17:00. Programul e aici.  

Teatrele și cinematografele din țară pot fi deschise doar în orașele unde rata de infectare e mai mică de 3 cazuri la mia de locuitori. În București, la Teatrul Național și la Operă, autoritățile pregătesc spectacole-pilot cu public peste două săptămâni. Persoanele vaccinate ar putea sta fără mască.

MAIA SANDU, președinta Republicii Moldova, a semnat decretul de dizolvare a Parlamentului și a anunțat că alegerile anticipate vor avea loc pe 11 iulie 2021. Hotărârea a venit după ce Curtea Constituțională a decis că instituirea stării de urgență de către partidele majoritare (Partidul Socialiștilor și Partidul ȘOR) este neconstituțională.  

Republica Moldova a intrat în stare de urgență la 1 aprilie, timp în care Parlamentul nu putea fi dizolvat. Mișcarea a fost văzută ca o încercare a parlamentarilor majoritari de a-și proteja scaunul. Maia Sandu își dorea alegeri anticipate după ce opoziția a blocat mai multe inițiative legislative și reforme.

INDIA a înregistrat ieri peste 200.000 de morți cauzate de COVID-19 și a ajuns la 17,9 milioane de infecții de la începutul pandemiei. Doar în ultimele 24 de ore au fost confirmate peste 362.700 de infecții, un nou record mondial (unii experți spun că numărul real ar putea fi și de 10 ori mai mare). 

De ce trebuie să ne intereseze și pe noi că India se luptă cu un nou val? Cu cât sunt mai multe infecții, cu atât crește riscul de a apărea noi variante ale virusului, rezistente la vaccin sau tratament, care se pot răspândi apoi în toată lumea. Una, numită B.1.617, a apărut deja, iar experții nu știu încă cât e de periculoasă. Ca să înțelegi cum a ajuns India aici, ascultă acest episod din The Daily.

FĂRĂ MASCĂ AFARĂ. Americanii vaccinați cu ambele doze pot să iasă în aer liber fără mască dacă fac activități fizice, iau masa la o terasă sau se întâlnesc cu alți oameni vaccinați, conform unei recomandări a Centrului pentru Control și Prevenirea Bolilor (CDC). 

Ar trebui să continue s-o poarte când participă la evenimente aglomerate, precum competițiile sportive sau concertele. 29% dintre americani sunt complet vaccinați și 42% au primit cel puțin o doză. La noi, doar 16% din populație e vaccinată cu cel puțin o doză, deci măștile vor mai rămâne o vreme pe față.

SFÂRȘIT DE DRUM. Parlamentul European a ratificat tratatul comercial dintre Uniunea Europeană și Marea Britanie, la aproape patru luni după ce el a devenit activ. E un act simbolic care marchează oficial sfârșitul procesului început în 2017, prin care Marea Britanie a părăsit UE. 

Michel Barnier, fostul negociator șef al UE pe problema Brexit, a atras atenția că ce s-a întâmplat nu a fost „un divorț”, ci un „avertisment”, și că Uniunea trebuie să se întrebe de ce britanicii au vrut să plece.

PERICOL INTERZIS MINORILOR. O grenadă descoperită la marginea unui orășel german a stârnit momente de panică. Pentru că în țară se găsesc des muniții neexplodate din ultimul război mondial, oamenii s-au gândit că ar putea fi un explozibil periculos și au chemat experții balistici. Aceștia și-au dat destul de repede seama că grenada era de fapt o jucărie sexuală abandonată.

CAPTIV PRINTRE STRĂINI, așa s-a simțit Vladislav Ivanov, un rus care a participat întâmplător într-un reality show chinezesc, în care mai mulți tineri concurează pentru un loc într-o trupă pop. 

☀️ Ce a fost bine în aprilie

Un bonus lunar în care inventariem ce lucruri bune s-au întâmplat recent în lume și în țară.

CÂINII DRESAȚI la Timiș să depisteze infecţii cu noul coronavirus au recunoscut toate probele de miros (transpirație de la oameni infectați) care le-au fost arătate. Câinii vor „lucra” pe aeroportul din Sibiu.

LAS VEGAS plănuiește să înlocuiască 21 de km pătrați de gazon din oraș cu plante specifice deșertului. De ce e bine? Gazonul cere de patru ori mai multă apă ca un cactus și înlocuirea lui ar reduce consumul anual de apă al orașului cu 15%.

POPULAȚIA DE ALBINE din orașele olandeze a rămas constantă, deși scade în restul lumii. Olandezii au folosit hoteluri pentru albine (mici construcții de bambus în care se pot adăposti) și au plantat flori sălbatice pe acoperișul stațiilor de autobuz.
 

Avem cu toții cel puțin un exemplu în care lucruri întreprinse împreună cu alții ne-au făcut să simțim că punem umărul la ceva mai mare. Ne oprim astăzi la Grădina urbană din Sibiu, un spațiu de aproximativ 500 de metri pătrați amenajat de comunitate, pentru comunitate. Cum putem crea astfel de spații care intermediază socializarea și-n alte orașe povestește Lucia Sevestrean, unul dintre inițiatori, parte din Asociația Develop. Fotografie de la Grădina Urbană Sibiu.

Pasul 1. Fii (ca ONG sau grup de oameni cu inițiativă) cu ochii pe call-urile de proiecte ale primăriei. Există fonduri anuale pentru proiecte dedicate dezvoltării comunităților locale (amenajări de spații, ateliere educative, evenimente culturale). Pe scurt, e vorba de un buget participativ pus la dispoziția cetățenilor și în alte orașe, precum Cluj sau Brașov (verifică dacă și la tine).

Pasul 2. Identifică spațiul public pe care-l poți prelua: să fie suficient de „abandonat” încât să se vadă apoi eforturile din intervenție. 

Pasul 3. Obține aprobări de la Spații verzi că e OK să intervii în acel loc (indiferent că ai sau nu fondurile).

Pasul 4. Nu uita că relația cu autoritățile locale contează în succesul proiectului. Când le prezinți „cazul”, e important să știi să argumentezi problema, să explici ce te recomandă pe tine să facilitezi o rezolvare, să vii cu exemple concrete de locuri în care a mai funcționat ce propui (Lucia recomandă exemple din țară, pentru că a observat o aversiune față de cele „din afară”). Plus, să ai grijă la un echilibru de forțe în echipă, între specialiști (arhitecți, peisagiști) și oameni din comunitate. Mâncați o pizza împreună și vorbiți despre viața spațiului. 

Pasul 5. Gândește-te cum va fi folosit locul, pentru că nevoile unui spațiu între case sau ale unuia lângă șosea sunt diferite. Vrei să pui plante? Ai apă în zonă, un canal sau va trebui să cari bidoane? La Sibiu au modificat câteva lucruri cheie: au pictat carcasa unui transformator electric vandalizat; au făcut o terasă din lemn, un colț de lectură, alei, un rastel pentru biciclete sau „rafturi” pentru ghivece cu plante.

Pasul 6. Pe cine te poți baza pentru a face intervenția? Vorbește cu locuitorii din zonă, dă-le pliante, spune-le că va fi nevoie și de ei. În Sibiu s-au întâlnit vreo două săptămâni, în după-amieze de vară, ca să închege un grup de lucru care a ajutat la asamblări, bătut șipci, plantat flori sau copt brioșe la inaugurare. 

Pasul 7. Fii deschis la compromisuri. La Sibiu, își doreau o alee senzorială cu diverse texturi pe care să poți merge în tălpile goale, însă bugetul mai mic (au primit 10.000 de lei în loc de 20.000) i-a limitat, momentan, la pietriș.

Pasul 8. Când intervenția e gata, asigură-te că e folosit și că ai câțiva străjeri care au grijă de spațiu (și mai trimit câte-o poză). În grădina din Sibiu există, spre exemplu, un vecin vigilent și o familie care se plimbă constant pe-acolo. Când a fost gata, au organizat micro-evenimente: un atelier de conștientizare pentru ieșirea la vot, yoga, spectacole sau flea markets. 

Pasul 9. Schimbul de mentalitate este important și poate deschide calea spre alte proiecte. La început, au fost și în Sibiu guri care au spus că orice încercare de amenajare a acelui scuar e futilă, pentru că va fi vandalizat, dar nu a stricat nimeni nimic. Echipa a prins avânt pentru amenajarea altei grădini, în care vor să aducă mobilier și s-o transforme într-un spațiu de lucru public. 

Pasul 10. Nu în toate orașele există relații deschise cu primăria. Lucia mizează foarte mult pe ideea de colaborare. Un pilot poate ajuta în deschiderea unei relații. Poate există un spațiu privat pe care un proprietar te va lăsa să intervii, iar amenajarea ulterioară poate fi o dovadă pentru echipa primăriei de „uite cum ar putea arăta și alte locuri”. 

Airsoft pentru începători

În parcarea unei foste fabrici din Periș, Ilfov, 50 de bărbați înarmați și îmbrăcați în echipament militar se pregătesc de luptă. Se fumează țigări, se analizează arme, se discută strategii. Nu, Perișul nu atacă nicio forță străină, ci se pregătește un joc de AirSoft.

În AirSoft se simulează un conflict militar în care participanții folosesc arme cu bile mici din plastic, replici ale armelor reale, cum ar fi AK47. Imaginează-ți un joc de Counter Strike în realitate, cu misiuni ca „pune un obiect în baza echipei adverse”.

Am jucat și eu un joc (în fotografie mă pregăteam să-mi fixez masca) în premieră săptămâna trecută. Ne-am împărțit în două echipe de câte 25 de oameni, fiecare cu un steag, căci misiunea era să capturăm steagul advers și să-l protejăm pe al nostru. A durat cam trei ore, iar echipa mea a pierdut. 

Deși la început m-am speriat de echipamentul militar și discuțiile strategice, în joc nu prea a contat că nu știam care e flancul drept sau unde e steagul pe care trebuie să-l apăr. Pur și simplu am tras în cine nu era în echipa mea și am încercat să mă feresc de bile. Uite câteva lecții cu care am rămas, dacă te gândești să încerci și tu:

• Când o bilă te-a atins, ai murit. La fel când tu nimerești un oponent. Nu-ți fie frică de bile. Da, le simți (cum simți o pișcătură puternică), dar nu o să te tăvălești pe jos de durere.

• Recunoaște când ai murit. Ca orice joc, AirSoft e amuzant câtă vreme toată lumea respectă regulile, așa că, dacă simți pișcătura rece a morții, ridică mâna și strigă „MOOORT”. Există diferite „vieți de apoi” și moduri de a te întoarce printre cei vii. Poți, de exemplu, să mergi la bază și să aștepți 5-10 minute sau, pur și simplu, ca într-un joc video, te duci până la bază și apoi să te întorci în joc. 

• Ochelarii de protecție sunt obligatorii, nu vrei să te alegi cu o bilă în ochi – nu se va simți ca o pișcătură. Dacă se aburesc sau trebuie să-i dai jos, fie cauți cel mai apropiat perete (un colț e ideal), te pui cu fața la el și îi cureți, fie ridici mâna și strigi „Mort” și mergi către bază. 

• Ia-ți niște pantaloni mai largi; va durea mai puțin când te va „împușca” cineva în picior. Ținuta military nu-i obligatorie, dar cu ea vei fi mai greu de ucis. 

• Poartă o eșarfă ca să-ți protejezi gâtul. (Ai zice că șansele sunt mici să te nimerească cineva fix acolo, dar prietenul meu s-a ales cu o lovitură în gât în prima jumătate de oră.)

• Dacă nu tragi, degetul tău nu are ce căuta pe trăgaci. 

AirSoft e un joc de comunitate, iar începătorii sunt de cele mai multe ori aduși de alți membri. Eu așa am ajuns acolo. Dacă nu știi pe nimeni, intră în acest grup de Facebook, unde găsești membri și jocuri din toată țara. 

Eu am plătit 20 de lei, dar ce costă dacă chiar vrei să te apuci de AirSoft sunt replicile (adică armele cu bile), ale căror prețuri sunt în jur de 1.000 de lei. Eu am primit replica de la un prieten, dar majoritatea organizatorilor oferă opțiunea de a închiria (costă cam 50 de lei).
 

Dozele pentru restul zilei

  

  

  

Ți-a plăcut Concentrat? Dă forward către un prieten. Ți-a trimis cineva? Abonează-te aici.

  O animație de un minut care o să te facă să spui: yumm, aș mânca niște fructe.