Recomandata S9#3: zilele copilului din noi

Scena9 este o platformă de jurnalism cultural proaspăt, coordonată de Fundația9.
Citește în browser

A fost 1 iunie, prilej să ne scoatem din sertare fotografii tandre din copilărie, dar și să ne amintim cât de fragili suntem în primii ani de viață. Săptămâna asta, am scris despre cât și cum ne afectează violența adulților din jurul nostru. Uneori, adulții care ne-au lipsit în copilărie suntem noi, cei de mai târziu, încercând să recuperăm ce e mai bun din copilul rămas în urmă. Vorbim despre copilărie, așadar, cu mai puțin idealism, dar și cu mai multe resurse la îndemână pentru a o înțelege.

Scrieți-ne oricând pe newsletter@scena9.ro. Să ne citim cu bine.

Săptămâna asta pe Scena9: articolele noi pe care nu ai apucat să le citești

Rușine | „Ani de zile am stat „în întuneric”, ros pe toate părțile de o rușine toxică care mă ținea în loc, dar pe care nu o vedeam nicicum. A venit momentul să-i spun rușinii pe nume.” (de Ionuț Sociu, ilustrații de Mircea Drăgoi) Citește mai jos despre ce înseamnă să-ți documentezi propria traumă.

„Niciodată violență!” | Un text clasic al scriitoarei Astrid Lindgren, mama celei mai cunoscute roșcate a copilăriei, Pippi Långstrump (Pippi Șosețica). În urmă cu mai bine de 40 de ani, Lindgren contribuia decisiv la condamnarea violenței asupra copiilor în Suedia. Autoarea și-a dedicat viața protejării drepturilor copiilor și cultivării individualității lor, iar romanele ei continuă să ajute copiii (și părinții) și-n ziua de azi. (traducere și introducere de Daniela Cutaș, ilustrații de Maria Surducan)

15+ recomandări de newslettere la care merită să te abonezi | Acum câțiva ani, ideea de newsletter părea teribil de depășită. Iată-ne însă în 2021, când unele publicații susțin că „newsletterele ar putea fi singura salvare a jurnalismului”. Tot mai multe dintre ele vor un contact direct cu cititorii, ca să contracareze și din monopolul pe care îl are social media asupra consumului de informație. V-am făcut o listă menită să umple inbox-ul. Voi ce newslettere citiți?

Prin gaura cheii: munca emoțională din spatele eseului „Rușine” al lui Ionuț Sociu

Ionuț a scris un text puternic și personal despre traumă, adicție și procesul vindecării, care a stârnit multe reacții emoționale de la oameni. L-am întrebat cât de greu i-a fost să se expună, cum și-a găsit curajul și cum trăiește acum cu feedback-ul pe care îl primește de la cititori. (Karin)

Am amânat multă vreme scrierea articolului despre rușine. Și asta din frică. Îmi era frică de ce o să descopăr în mine și îmi era frică de expunere. Tot din rușine venea. Și nu l-aș fi dus la capăt dacă nu era Andra Matzal, editorul meu, care s-a ținut de mine, și Andreea, prietena mea, care m-a încurajat să fac asta. Nu m-am folosit de notițe din trecut, ci m-am bazat doar pe amintiri. E ciudat să le numesc „amintiri”, când multe dintre ele sunt mereu cu mine, în prezent. Partea cea mai stranie a fost să văd cum, în timp ce scriam, aflam lucruri despre mine și îmi reveneau în minte momente pe care le uitasem (sau pe care le ignorasem) complet. Decojind ceapa, cum ar spune Gunter Grass.

A existat și o parte importantă de documentare. Am citit diverse studii pe tema rușinii, am urmărit cursuri și conferințe ținute de psihoterapeuți, am ascultat podcasturi. Cu ocazia asta mi-am dat seama cât de norocos sunt că trăiesc în era internetului. Știu că sună banal, dar nu pot să nu observ că la un click distanță de noi sunt articole și clipuri foarte valoroase, care realmente îți deschid noi perspective. M-au ajutat și discuțiile cu unii prieteni, care îmi povesteau despre relația lor cu rușinea. Atunci mi-am dat seama că nu sunt singur în povestea asta. De aia nici nu am vrut să fac din text doar ceva terapeutic, ca un exercițiu personal.

O să fie relevant pentru alții? Asta era întrebarea pe care mi-am pus-o obsesiv în ultimele săptămâni. Iar acum, dacă mă uit la reacțiile cititorilor, îmi dau seama că pentru unii este. Mă emoționează tare mesajele și telefoanele pe care le primesc zilele astea. Sunt oameni cu care în mod normal nu prea comunic, care acum mă sună doar ca să-mi vorbească despre cum i-a atins pe ei articolul și să-mi mulțumească. Unii îmi povestesc despre experiențele lor, foarte diferite de ale mele, dar care au de-a face tot cu rușinea. Din punctul ăsta de vedere e ceva universal aici, și tocmai de aia cred că e bine să privim înapoi cu blândețe, nu doar cu mânie.

(o partidă de fotbal în Pankow, Berlin, fotografie de Cătălin Moise)

Din arhivă: 1 iunie într-o selecție de articole și ce-a învățat Sorina Vazelina în 5 ani de Scena9

Pentru c-a fost 1 iunie, am dat o tură prin #arhivascena9 și am scos de acolo pentru voi o selecție de materiale pe care să le (re)citiți pentru o privire cât mai 360 a ceea ce înseamnă copilărie azi, dar și câteva resurse utile pentru cei care sunt sau își doresc să fie părinți.

#actualitate: Luiza Vasiliu a întrebat 11 mame cum se descurcă închise în case cu copiii, ceea ce, din păcate, nu este o situație doar tipică pandemiei. Speriați de știrile despre copii răpiți, violați și sechestrați, unii părinți simt nevoia să-i urmărească mereu pe ai lor, iar Venera Dimulescu a scris un material amplu despre asta. Discriminează sălile de judecată românești tații care vor să aibă drepturi egale asupra copiilor după divorț? A documentat tot Venera. Mulți puști ar prefera să se facă vedete pe YouTube de meserie, nu banali astronauți sau profesori. Ca să afle cum funcționează fenomenul kidfluencerilor în România, Ioana Pelehatăi a vorbit despre celebritate timpurie pe Internet cu (foarte) tineri vloggeri, experți în drept, marketing online și psihologie.

#amintiri: „Pe vremea noastră, tot ce aveam era o minge”, mi-a spus un prieten zilele trecute când treceam pe lângă un spațiu de joacă amenajat pentru copii în parcul Regina Maria. Proiectul Mingea roșie cu buline albe, din care am luat și imaginea de mai sus, reconstituie o arhivă a acestei jucării legendare în comunism. Dacă îți plac imaginile de arhivă, editoarea noastră foto a selectat 20 cu copilării ale secolului XX, iar dacă vrei povești scrise, nouă seniori din Cișmigiu ne-au povestit copilăriile lor. Între nostalgii și azi, mai mulți fotografi documentează curțile școlii din câteva orașe din România.

#devăzutcucopiii: Hayao Miyazaki, regizorul poveste-fără-sfârșit, face încă din 1979 povești animate cu fete și femei independente, dușmani pedepsiți din vreme, cât să și învețe ceva până la final, prietenii de le pui pe rană după ce le-ai trecut prin toate probele focului dar și finaluri nu tocmai fericite, pentru că uneori viața e și așa. Integrala filmelor lui se găsește pe Netflix.

#decititcucopiii: Seria Rostogol, a Laviniei Braniște, o listă de 10 cărți de poveste pentru copii mici și în toată firea, iar dacă te înhami la a-i citi copilului basme ale lui Petre Ispirescu, i-am spus și noi povestea sub formă de basm, ilustrat de Maria Surducan. Iar dacă vorbim de citit unor copii care poate nu vor avea șansa să citească singuri niciodată, Irina Dobriță a petrecut vara 2016 citindu-le unor copii din comunități foarte sărace, cu Caravana Fiecare Copil la Grădiniță.

#deascultatcucopiii: Afostodată.net, un site cu povești audio pentru copii, inclusiv pentru cei cu deficiențe de auz

Am învățat cum se pornește și se construiește o redacție. Apoi, am observat cum se transformă într-o familie, cu experimente de lăsat de fumat, vizionări cu popcorn în brațe, cu anii care leagă oamenii. Scena9 a aterizat într-un moment în care încheiam multe proiecte pe print. Mi-au dat încredere, mi-au descrețit izolarea, m-au ajutat să cunosc mai bine ce fac și să urmăresc evoluția culturală din România. Și mi-au dat de lucru. Redacția asta m-a ținut ancorată în niște ani cam tumultuoși, iar când dau scroll în urmă, văd cum s-au sudat mai mult decât niște legături și articole între noi.

Sorina Vazelina este ilustratoare, vinovată de unele dintre cele mai frumoase proiecte ale Scena9.

Trei texte recomandate de Sorina din #arhivascena9, pentru cât i-au permis să se joace cu ilustrațiile, din care vedeți mai jos câte o mostră:

Tuse seacă? Izolarea într-o bandă desenată animată (de Sorina Vazelina) - o zi din viața ilustratoarei, în izolare la Timișoara;

Cât de toxic e aerul din casele noastre (de Ionuț Dulămiță) - despre particulele fine care ne poluează aerul din apartamente;

Viața Cumințeniei pământului într-o bandă desenată (de Andra Matzal și Luiza Vasiliu) - periplul de 109 ani al lui Brâncuși și al Cumințeniei, în imagini.

Turul lumii în linkuri: știri și recomandări din redacție

#scurtmetraj: Echipat cu pardesiu și pălărie, Geo Bogza se scarpină gânditor în bărbie, în timp ce privește „inima de oțel, de aluminiu și de sticlă a New Yorkului”. Pe fundal, pianul lui Gershwin face acrobații. Așa începe scurtmetrajul documentar „Însemnări de reporter” (1967), pe care-l puteți vedea la liber, online, la Cineclub One World. E greu să-ți imaginezi azi că timp de 20 de ani filmul a fost cenzurat, dar se pare că regimul comunist n-a fost sensibilizat nici de convingerile stângiste sincere ale lui Bogza, nici de faptul că regizorul Țuțuleasa era operator de casă al familiei Ceaușescu. Pur și simplu era inacceptabil să te îndrăgostești de citadela imperialismului american și să lași asta să ajungă pe ecran. (Andra)
#trend: După un an și ceva de stat acasă la greu, nu m-a mirat când un amic mi-a spus că încearcă să-și dreseze motanul să vorbească. Inițiativa lui a fost inspirată de un întreg trend: YouTube, TikTok și Instagram abundă de conținut inspirat de Hunger4Words, canalul de insta al unei tipe din San Diego care și-a învățat cățelușa, Stella, să apese pe butoane care corespund sunetelor anumitor cuvinte - și astfel să „comunice” cu ea. Neuroștiințele canine sunt un domeniu foarte nou, însă perspectiva de a interacționa verbal cu propriul meu câine (Bunny, cea mai nouă vedetă din trend, a învățat 92 de cuvinte în doi ani, mai multe decât știe, în medie, un copil uman de aceeași vârstă) mă entuziasmează destul de tare. Câinii vorbitori filosofi de pe TikTok. (Ioana)
#reportaj: What if Your Abusive Husband Is a Cop? este un reportaj în profunzime despre violență domestică, care urmărește povestea excepțională a unei femei care scapă cu viață dintr-o situație din care puțini au norocul: un glonț în cap. Căutarea protecției și a dreptății devine și mai complicată pentru această femeie al cărei soț abuziv face parte din sistemul care ar trebui să o apere. (Venera)
#carte: Odiseea genelor, de Évelyne Heyer, este o carte despre aventura speciei umane, iar dincolo de faptul că-i dă cititorului curiozități științifice pe care să le strecoare ulterior într-o discuție la bere, ar trebui să-i zdruncine orice pornire rasistă. Cum să se mai creadă omul alb deasupra celorlalți când află că Africa are cea mai mare și sănătoasă diversitate genetică? Cum să mai urască cu sete migranții când află că rutele folosite azi sunt vechi de zeci de mii de ani? Cum să mai urle că noi suntem aici pe veci stăpâni când amestecul de gene sfidează orice mândrie națională sau locală? (Vlad)
#podcast: Cei de la The Daily (NYT) au lansat recent Day X, o nouă serie care urmărește legăturile dintre poliție/armată și mișcările de extremă dreapta din Germania. E un podcast bine documentat & tulburător care scoate la iveală o rețea (o „armată din umbră”) care se pregătește pentru Ziua X - momentul în Germania se va „prăbuși" și când puterea va fi preluată de alte forțe din interior. (Ionuț)
#animație: S-a stârnit rumoare pe Facebook când Netflix a anunțat premiera filmului „Pretty Guardian Sailor Moon Eternal”. Am descoperit cu această ocazie că prietenele mele născute după 1990 nu au învățat italiană uitându-se la Sailor Moon pe italieni și nu cunosc primul și cel mai glam cuplu de lesbiene din animație (Uranus și Neptun). Pentru restul, care nu au copilărit degeaba, ne vedem pe 3 iunie. (Karin)
#kafka: O serie de manuscrise, scrisori și desene nepublicate încă (inclusiv autoportrete) ale lui Franz Kafka pot fi acum văzute online pe site-ul Bibliotecii Naționale a Israelului. Kafka voia ca toate aceste materiale să fie distruse după moartea lui. Prietenul lui, Max Brod, care a publicat și „Procesul”, „America” și „Castelul” împotriva voinței scriitorului, a păstrat însă toate hârtiile cu semnătura lui Kafka când a fugit din Germania nazistă în Israel, iar acum, 80 de ani mai târziu, am ajuns să le vedem și noi. (Karin)
#rezidențădescris: Ai un sinopsis de lungmetraj la sertar? Poate că vara asta e momentul lui. New Draft e prima rezidență long-running de lucru pe scenarii de la noi, cu traineri dedicați, producători invitați și pitch la final, la care te poți înscrie până pe 15 iunie. (Karin)
#economiecirculară: Dacă ai acasă haine, încălțări, jucării, electronice și electrocasnice de care nu mai ai nevoie, dar sunt în stare bună, le poți aduce la primul centru integrat de economie circulară, pe Calea Plevnei 98. Beneficiarii vor fi copii lăsați în grija bunicilor sau a altor rude, tineri din sistemul de ocrotire socială, persoane vârstnice, persoane cu handicap, persoane fără adăpost sau în situații vulnerabile. (Karin)

Fotografia săptămânii. Cristian are 15 ani, este dintr-un sat din județul Vaslui și a ales ca primele lui fotografii pe film să fie cu puii din ogradă, pentru că iubește toate animalele. Cristian a primit o cameră foto simplă și training în cadrul unor ateliere organizate de British Council și Fundația UiPath, în care 9 puști din comunități sărace își pot descoperi veleitățile creative.

Scena9 #3 și-a găsit toți cititorii! Mulțumim. Mai găsiți câteva exemplare doar în librării din rețeaua Cărturești.

...din vecini: ce mai citim pe Mindcraft Stories și pe Școala9 și ce se mai întâmplă la Rezidența BRD Scena9

Mindcraft Stories: Află adevărul despre gravitație, anotimpuri, Steaua Polară și alte mituri și concepții greșite despre astronomie și spațiul cosmic.
Școala9: Toți am avut în școală profesori faini care ne-au deschis mințile și profesori nașpa care ne-au terorizat, ne-au speriat, ne-au tăiat pofta de învățat. Școala9 a lansat campania de povești Good prof, bad prof.
Rezidența BRD Scena9: Primele ateliere de lampioane DEGETE VERZI au implicat două grupe de copii refugiați sprijiniți de IOM Romania, prin programul Interact+, care le oferă persoanelor refugiate la noi în țară asistență medicală, financiară, juridică și psihologică cât și activități culturale și recreative de integrare.

Scena9, Școala9 și Mindcraft Stories sunt platforme editoriale independente, inițiate și susținute de BRD Groupe Société Générale. Scena9 și Rezidența BRD Scena9 sunt programe coordonate de Fundația9, fundația culturală a BRD Groupe Société Générale, a cărei misiune este de a aduce împreună artiștii, gânditorii și publicul larg pentru a hrăni noi gusturi culturale.

Citești acest newsletter pentru că te-ai abonat la el sau ești unul dintre cumpărătorii revistei Scena9 pe print.

Dacă îți place ne-ar bucura mult să-l trimiți mai departe unui prieten. Dacă nu vrei să îl mai primești, te poți dezabona oricând aici. Dacă ai sugestii, ne poți scrie la newsletter@scena9.ro.

În loc de P.S, o bomboană virtuală de la Sorina pentru 4 ani de Scena9, pe care o împărtășim cu voi.