Copy

De Cristian Lupșa |   9 mai 2020

Despre cum muncim împreună de la distanță, variații de salate ușor de făcut acasă, dating în pandemie și un documentar. Arhiva aici

Ai primit acest mail de la un prieten?
Te poți abona și tu.

Un Zoom ca o bibliotecă de studiu

Dacă erai obișnuit să lucrezi în zumzăitul de taste al altora din jurul tău, probabil că perioada asta a fost ciudată și mai puțin productivă. O alternativă care s-a dovedit utilă pentru antropologul Radu Umbreș a fost un silent online co-working space pe Zoom. Așa că l-am întrebat ce e, cum îl ajută și cum ne recomandă să-l folosim. 

Ce e un silent online co-working space și cum te ajută faptul că îi vezi și pe alții lucrând? 
Un silent online co-working space (SOCS) funcționează ca o bibliotecă de studiu – prezența celorlați pe ecran oferă un sprijin emoțional și cognitiv pentru a munci singur, dar împreună cu ceilalți. Eu mă bucur să îmi văd prietenii că sunt activi și productivi, mă ajută îmi structurez ziua de muncă în coordonare cu alții, mă face să muncesc cu mai multă concentrare și mă ajută să întrerup perioadele de procrastinare. E o formă de „reciprocal and gentle nudging”. În plus, câțiva dintre participanți sunt în vârstă și trăiesc în zone puternic afectate de pandemie, așa că mă bucur să îi văd sănătoși și că își continuă viața profesională. 
 

E de preferat să fie cu oameni pe care îi cunoști sau funcționează și cu străini? 
SOCS-ul nostru a fost gândit și inițiat de Dan Sperber, antropolog, și unul dintre cei mai importanți cercetători din științele cognitive, iar cei care intră sunt prietenii sau colaboratorii lui. Eu cunosc personal cam jumătate dintre participanți și am mai introdus pe cineva apropiat mie. Așadar, nimeni nu este complet necunoscut celorlalți, ceea ce dă sentimentul unui grup de prieteni și de prieteni ai prietenilor. S-ar putea ca SOCS să funcționeze și ca un grup anonim, mai ales dacă s-ar deschide camere tematice (după profesie, afinități, interese comune). Cred că depinde foarte mult de ceea ce își dorește un participant de la grup, pentru mine funcționează foarte bine cu un amestec de prieteni foarte apropiați și de cunoștințe din același domeniu profesional sau social. 

Cum le recomanzi și altora să încerce și ce reguli ar trebui să urmeze?
Recomand oricui să încerce măcar o dată un SOCS, deși este posibil să nu fie folositor sau confortabil pentru oricine. Pe parcursul zilei, suntem între doi și opt oameni, dar cred că ar putea funcționa foarte bine și cu mai mulți oameni (aș zice însă maximum 20). 
Regulile pe care le respectăm noi sunt: 

ca46a7b7-9511-432c-a9d3-853aaae0289f.png

Video fără sunet. Nu există mesaje, iar dacă vrem să comunicăm cu alt participant o facem prin alte mijloace (telefon, Skype, email). Uneori ne scriem mesaje pe o foaie de hârtie pe care o punem undeva vizibil pentru ceilalți. Eu de exemplu am scris Bon Courage în spatele meu, pentru că majoritatea participanților sunt francezi. 

ca46a7b7-9511-432c-a9d3-853aaae0289f.png

Te alături când vrei să lucrezi. Poți să asculți muzică, să răspunzi la telefon sau orice altceva, întrucât nu îi vei deranja pe ceilalți pentru că sunetul este oprit.

ca46a7b7-9511-432c-a9d3-853aaae0289f.png

Ne închidem camera când facem pauze mai mari (plimbări, luat masa). Camera gazdei este pornită non-stop, chiar și atunci când pleacă de la calculator.

ca46a7b7-9511-432c-a9d3-853aaae0289f.png

Părăsim întâlnirea când ne oprim definitiv din muncă.

În acest moment, căutăm o soluție permanentă pentru SOCS. Zoom este costisitor, are prea multe facilități de care nu avem nevoie, întâlnirea trebuie tot timpul programată manual și monitorizată. De aceea, lansăm o provocare antreprenorilor ce ar putea să construiască o aplicație doar pentru SOCS, să programeze un add-on pentru o platformă existentă sau să discute cu un provider de conferințe online pentru a dezvolta ideea de SOCS în interiorul aplicațiilor existente la un cost mai redus decât varianta full-option

Dacă vrei să te implici și îi poți ajuta cu dezvoltarea unor astfel de soluții, scrie-le la radu.umbres@gmail.com și dan.sperber@gmail.com

P.S. Apropo de Zoom: uite niște sfaturi despre cum poți să faci videoconferințe mai bune și mai fun, de la zeița întâlnirilor cu sens, Priya Parker (autoarea The Art of Gathering). Unul dintre ele: nu te mai uita la tine când ești în call

Ce s-a întâmplat ieri în țară

Până ieri la ora 13 au fost confirmate 14.811 cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus, iar 6.423 dintre acestea au fost declarate vindecate şi externate. Cea mai afectată zonă este, în continuare, Suceava, cu 3.165 de cazuri. 

Peste 900.000 de elevi din învățământul preuniversitar (adică 32%) nu au acces individual la un dispozitiv funcțional pentru școala online, potrivit unui studiu al Institutului Român pentru Evaluare și Strategie. Cifra este de 3,6 ori mai mare decât evaluarea Ministerului Educației.

Singura facultate din Universitatea București unde se va da examen de admitere în acest an va fi Facultatea de Drept. La celelalte, admiterea va fi în baza mediei și a unor note de la bacalaureat la diferite discipline, în funcție de specificul facultății. 

O situație similară va fi și la Universitatea de Vest din Timișoara, iar la Cluj, Universitatea „Babeș-Bolyai” este pregătită pentru examene online. Rectorul Daniel David a spus însă că dacă va exista posibilitatea ca examenele să poată fi susținute fizic, chiar și cu întârziere, va opta pentru asta.

Alianţa Pacienţilor Cronici din România atrage atenția că pacienţii cronici au nevoie de continuarea terapiilor şi în timpul pandemiei și cere deblocarea monitorizării medicale în condiții de siguranță. 

Ce s-a întâmplat ieri la alții

Cazurile de coronavirus cresc rapid în Rusia. Numărul lor a ajuns la aproape 188.000, iar săptămâna asta au fost raportate zilnic în jur de 10.000 de îmbolnăviri. 

Justiția franceză a suspendat activitatea companiei producătoare de automobile Renault la o uzină pe care abia o redeschisese, pentru că nu au fost luate suficiente măsuri de protecție împotriva COVID-19. 

În Statele Unite, Casa Albă nu va ține cont de recomandările experților pentru redeschiderea afacerilor, școlilor, restaurantelor. Raportul realizat de Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor arăta că redeschiderea trebuie să se facă încet, însă președintele Donald Trump insistă pentru o relaxare rapidă a restricțiilor. 

Angajații Facebook și Google vor putea lucra de acasă până la finalul anului. Companiile își vor deschide birourile, dar vor permite mai multă flexibilitate în a lucra de acasă.

Vestea bună a zilei 

Țările din Pacific revin la troc. Doi purceluși pentru un caiac second-hand, o cursă de taxi pentru verdețuri, un covor vechi pentru o sesiune foto profesională – acestea sunt câteva exemple din sutele de schimburi care au loc în Fiji, în grupul de Facebook Barter for Better Fiji. Grupul a apărut ca urmare a creșterii șomajului și are peste 100.000 de membri, într-o țară de 900.000 de locuitori. 

Omnivor: Ce mai mâncăm ieftin și rapid?

În spatele contului cu idei de salate rapide Nutri_cheap_cirip e Daniela Popescu, antreprenor și nutriționist pasionat. Pe Instagram vrea să arate că poți face mâncare sănătoasă și variată cu bani puțini, din ingrediente ușor de găsit și pregătit. „Îmi doresc să fie un tool gratuit și rapid pentru oricine vrea să mănânce ca la carte.”

Mai sus, o salată din ciuperci, fenicul, ricotta, mărar și salată lollo rosso, de făcut acasă cu 11 lei (cu o treime din ricotta și o treime din baghetă, ulei, oțet, semințe de in). 

Vara 2020: Rămânem la swipe right sau ieșim la întâlniri?

Dacă starea de urgență te-a prins single și între patru pereți, poate ți-ai instalat Tinder și ai dat swipe right oriunde pe glob, dacă tot s-a extins opțiunea Passport; sau ai încercat Grindr, cea mai mare aplicație de socializare pentru persoanele LGBTQ+; sau ai completat în sfârșit chestionarele lungi de pe OkCupid ca să-ți facă match-uri cât mai potrivite. 

După bio-urile de agățat aduse la zi („If the coronavirus doesn’t take you out, can I?”) și anunțurile aplicațiilor care îndeamnă să te abții de la întâlniri pe viu, poate te întrebi cum o să arate un date după starea de urgență. 

Conversațiile și matching-urile s-au înmulțit în ultimele săptămâni pe OKCupid, o tendință pe care a observat-o și Sentimente.ro, site-ul de dating din România care promite „relații serioase”. Cei mai activi au fost utilizatorii între 25 și 34 de ani, numărul de conturi a crescut cu 10% față de aceeași perioadă a anului trecut, iar în starea de urgență traficul a fost mai mare mai ales în preajma Paștelui, când și durata unei conversații a ajuns la 15 minute.

Datingul online va continua probabil și când vom ieși din case, crede Flori Dragomir, fondatoarea Sentimente.ro, pentru că va împlini nevoia de socializare a oamenilor singuri, care vor avea de suferit mai ales dacă vor continua munca de acasă. Dragomir crede că va trece mai mult timp de la momentul în care faci cunoștință cu cineva pe site la cel în care ieși la prima întâlnire – de la o săptămână, cât dura înainte de pandemie, la 1-2 luni, cât dura și în urmă cu cinci ani. 

Oamenii preferă acum să nu iasă, spune Gina Enache, psiholog clinician și psihoterapeut cognitiv-comportamental. „Chiar dacă continuă să flirteze și să aibă întâlniri, au găsit varianta online, pe Zoom sau pe Skype, să bea un pahar de vin, să cineze la ei acasă.” (Și Sentimente.ro lucrează la opțiunea de video call.)

După ridicarea stării de urgență, cei mai mulți dintre noi vom vrea cel mai probabil să rămânem în casă, crede Enache. „Nu e vorba de teama de necunoscut în sine, cât de teama de a ieși cu persoane necunoscute în contextul actual.”

Încrederea va reveni gradual, spune Enache, dar asta și în funcție de cum suntem construiți. Poate gândești ca Bogdana, care vrea să ia o pauză de la aplicații și n-o să vrea să iasă cu străini dacă ea nici nu e sigură că își poate strânge părinții în brațe (P.S. Îți povestește mai jos cum a mers datingul în izolare). Sau ca Cristina, care s-a îndrăgostit pe Tinder și plănuiește cu el „multe plimbări prin natură”, dacă în spații închise nu vor putea să meargă. Sau ca Vlad, care a redus timpul pe Grindr tocmai pentru că n-ar fi putut să se vadă cu vreun tip, chiar dacă apărea o conexiune: „Mi-am ieșit din mână și cred că va fi o perioadă de adaptare până să-mi dau vreun date. Dar e ca mersul pe bicicletă, se re-învață”.

Rubrica va rula până pe 10 mai și e adaptată dintr-un material colectiv cu răspunsuri la peste 20 de întrebări despre ce ne așteaptă vara asta. Ilustrații de Tuan Nini.

Dating în vremea coronavirusului

De Bogdana*

Niciodată n-am fost bună la deschiderea unei conversații într-un app de dating, dar George m-a scutit de această corvoadă. M-a abordat simplu, întrebându-mă în ce loc mă aflam când am făcut poza de profil. Eram pe lângă niște căsuțe din Bari. De aici am început o întreagă conversație care s-a mutat pe Instagram.

Vreme de o lună, adică până recent, am vorbit zilnic. În prima seară am povestit atât de frumos și lipsit de bullshit că parcă eram față în față pe terasa unui club. Amândoi am deschis, fiecare la el acasă, o sticlă de vin și am băut până când nu mai eram în stare să tastăm. Atunci am mutat conversația la telefon. Am râs, ne-am pus sufletul pe tavă fără rețineri și a fost, culmea, autentic.

La un moment dat ne-am întrebat: dacă nu eram în carantină, în ce măsură am fi continuat cu aceeași implicare? Oare ne-am fi pus frână ca apoi să ne vedem? Am fi avut aceeași deschidere?

Ne-am purtat, cumva, de grijă în toată perioada asta. În fiecare zi mă întreba în ce stare sunt, dacă am chef să mai cânt sau sunt pe tânjală, eu îi admiram fotografiile pe care le developa și le comentam împreună. Indirect, i-am cunoscut și sora, cu care are o relație incredibil de apropiată. Ne purtam de grijă și în drumurile până la Mega. El ieșea cu mașina chiar dacă avea vreo trei beri la activ, iar eu îl certam, de dragul grijei purtate într-un cuplu normal, care trăiește în aceeași casă și împărtășește măcar câteva luni împreună.

Totul s-a sfârșit când ne-am dat seama că interacțiunea noastră avea la bază tristețea dată de lipsa unei persoane în viața fiecăruia. Eram o supapă unul pentru celălalt. Amândoi eram singuri în carantină și liniștea era apăsătoare. Amândoi am rămas și fără job între timp. Amândoi duceam dorul exprimării de sine: eu cânt, el e fotograf. Mie mi s-au anulat concertele și el nu mai putea merge pe munte să fotografieze apusuri.

Nu am mai vorbit de aproape o săptămână. Îmi dau seama că, dacă nu era izolarea, probabil ne vedeam, făceam sex și împărtășeam povești de suprafață care să creeze o oarecare conexiune și cam atât. 

Însă pentru mine rămâne o amintire frumoasă momentul în care un gândac imens zburător mi-a intrat pe geam și el a stat cu mine în telefon până când l-am prins. Pentru că da, pe el l-am sunat primul.

* Bogdana are 28 de ani, iar înainte de pandemie a lucrat în marketing și publicitate și a cântat într-o trupă de jazz.

Cum mai e prin viețile noastre

De când ne-am mutat redacția acasă, ținem un jurnal colectiv despre ce trăim, pentru că vrem să știm unii despre alții. Știm că ce trăim noi vă e comun și multora dintre voi, așa că dacă vreți și voi să ne spuneți prin ce treceți, o puteți face în acest formular. Publicăm periodic aici.

Cristian Lupșa

În fiecare zi când sunt la redacția în care ne-am mutat la 1 martie fac vreo 5.000 de pași doar acolo. Cobor în subsol când ajung, ca să las ceva pe masă sau în frigider, urc la doi să-mi las lucrurile, cobor la unu să-mi fac cafea și să-mi pun apă, urc la doi pentru Zoom-uri, fac pauze și urc la mansardă pe balcon.

O dată pe săptămână pun mâna pe o sticlă de plastic de Dorna și ud florile: la doi, la unu, la parter. Uneori mai meșteresc ceva: înșurubez un filtru la chiuvetă, fac să nu mai scârțâie tabla pe roți, pun o plasă de țânțari. Fac spațiul al meu și încerc să nu dau glas frustrării.

Simt că pandemia ne-a furat ceva. Simt că ne-a furat ocazia să descoperim un nou spațiu, un spațiu mare, curajos, o investiție în ce trebuia să fie o dovadă fizică a ideii de conexiune, de loc în care să mișunăm și noi, și alții, de loc în care să ne pierdem uneori, unii dintre noi, în seri târzii pe balcon întrebându-ne despre narațiunile care ne înconjoară și cine pe cine stăpânește: ele pe noi sau noi pe ele.

Mă întristează nespus goliciunea casei. Nu banii pe care îi dăm (deși dor ca dracu’), nu evenimentele pe care le-am amânat, ci lipsa noastră, lipsa unor momente pe care le suplinim cu dreptunghiuri pixelate prin care poți livra știri din viața ta și pronunțări: ideile suferă, încurajările se întrerup de la conexiune, iar scânteile de brainstorming n-au voie să apară decât pe rând.

Vom face din casa asta ce poate fi. Poate nu mâine, poate nu pe 16 mai, poate nici pe 1 iunie ori pe 1 iulie. Dar cândva, nu chiar așa de departe, vom bea și berile, vom cumpăra cafea s-o înlocuiască pe cea pe care am băut-o și nu vom avea loc unii de alții pe balcon.

Până atunci, o să urc și-o să cobor etaje ca s-o învăț pe de rost.

O pauză de la subiect: Becoming

Michelle Obama nu are nevoie de nicio prezentare. Asta spune și documentarul Becoming, lansat recent pe Netflix: că în momentul în care ajungi Prima Doamnă a Americii, viața ta, așa cum o știai, dispare. Ba mai mult: chiar și atunci când ieși din acest rol, când nu mai trebuie să ai grijă la fiecare pereche de pantofi, când îți dai voie din nou să vorbești fără prompter, când ai mai multă libertate în a stabili ce faci, tot nu poți să fii cu adevărat liber.

Însă Becoming nu e un film despre pericolul faimei, cât despre o femeie care o folosește cu sens și cu scop: să ajute tineri din întreaga Americă să se simtă mai puțini invizibili, să se simtă mai curajoși. Dacă aveai nevoie de un shot de inspirație și speranță, aici îl vei primi cu siguranță.

Au contribuit

Nicoleta Rădăcină, Oana Sandu, Irina Tacu
Design / Alex Munteanu (Namogo)
Development și producție / Mihai Ciobanu, Anca Țenea
Comunicare / Milli Abagief, Diana Dragomir